Sfinţii din ambasade

“Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii”, zice o vorbă din popor. În instituţiile româneşti, vorba asta este mai valabilă ca oricând.

Se dă un cetăţean român plecat la studii în Elveţia. Se mai dă şi un partener de viaţă cu cetăţenie indiană, care are viză de şedere în spaţiul Schengen, viză pe 10 ani pentru SUA – unde a fost invitat onorific la nişte universităţi, când şi-a făcut doctoratul. Are, de asemenea, pe paşaport vize care atestă că a trecut prin multe alte țări – Turcia, țări arabe etc.

Oamenii mai vin din când în când în România, ea ca să-și viziteze familia, iar el ca s-o însoțească. Ultima dată au fost aici de Crăciun, iar penultima dată, vara trecută. Totuși, unei angajate de la Ambasada României în Elveția i se pare că domnul indian vine prea des în România, așa că i-a spus că nu o să-i acorde viza turistică. Cum și-a motivat doamna acțiunea? I-a zis că ea nu înțelege de ce vrea să meargă în România în scop turistic a treia oara și l-a întrebat pe turistul străin: “What do you want to visit that much?”.

Până la urmă, omul va primi viza, cu condiția să îi prezinte doamnei de la ambasadă niște documente suplimentare.

Asta cu toate că pe site-ul ambasadei scrie că dacă ai viză de lungă durată pentru Schengen nici nu îți trebuie viză ca să intri în România, dacă nu ai de gând să stai mai mult de trei luni. În plus, îmi spune românca supărată că tipele de la ambasadă nici măcar nu vorbesc germana (la Berna, unde limba oficială este, ați ghicit, germana!).

Oare numai mie mi se pare că un turist pe care-l freci atâta pentru că vrea să-ți viziteze țara nu se va întoarce decât dacă e musai?

Vrem să facem turism, să atragem hoarde de străini în țara noastră minunată, cu mare, munte, deltă, cetăți, castele etc, dar când se pune problema să-i primim, le cerem documente ca-n reclama aia la Romanian Classic și-i “șpăguim” până și pe cei care însoțesc trupa AC/DC în concert…

Update: Apropo de turism făcut după ureche, în Bucureşti s-a deschis un Centru de Informare pentru Turişti care este închis în weekend, iar ecranul interactiv le oferă turiştilor informaţii în limba română. Atât. [via Blog de Bucureştean]

8 thoughts on “Sfinţii din ambasade”

  1. Daca as fi eu mare stab pe la MAE atunci persoana respectiva ar fi deja zburata din post… asa ceva efectiv nu se face.

  2. Sincer, baietii de la SIE cand pleaca in misiuni tot cu viza turistica pleaca. Si nu conteaza ca e student doctorand sau mai stiu eu ce. Ideea e ca spionii sunt recrutati din diverse domenii nu scoliti. Cei care faceau scoala SRI erau la tehnic sau in tara facand munca de teren sau la birou. Nu puteau fi spioni (agenti informatii externe) dupa ce aparusera pe niste liste ca admisi la o scoala a SRI (care ar fi fost acoperirea?)….. Doamna de la ambasada nu intreba de capul ei.

  3. Supărător că se întâmplă așa ceva. Și așa e mare lucru că cineva vrea să vină să petreacă o vacanță în România ținând cont de starea drumurilor noastre proaste. Dar situația trebuie să se schimbe. Sperăm.

  4. Poate a auzit ea ca asa se face si la ambasada americana si s-a gandit sa se alinieze cu “aia tari”. Sau poate i-a venit chef, pur si simplu, sa isi exercite puterea ea de birocrata mirata ca a ajuns si ea unde a ajuns.

    Iti multumesc pentru bunic :)

    Te pup si te salut de langa un lan de porumb american, unde, intamplator, s-a construit un hotel.

  5. pentru “tipele de la ambasadă nici măcar nu vorbesc germana”: nu stiu daca asta e o cerinta pentru consuli. Nici consulii americani din bucuresti nu vorbest romaneste (toti :-) )

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.