Viața la bloc, S01E01

Zilele trecute, vecinul de sub noi și-a pus unul dintre copii să vopsească bordura cu var alb. Uneori, vecini pe care nu i-am văzut astupă gropile cu moloz, nisip și pietriș. Ei sunt bine intenționați, dar mai mereu vântul duce nisipul peste tot, molozul se sfărâmă și se transformă în nisip, pietrișul este luat pe tălpi sau cauciucuri și dus în alte cartiere, iar gropile rămân cum le știu eu din 2001. De-atunci nu a venit nici o mașinărie care să asfalteze sau măcar să acopere gropile. 

Când m-am mutat eu aici, nu erau 10 mașini de toate în curte. Acum suntem atât de bogați, încât de vreo lună sau două ne-a crescut un autocar! În fiecare dimineață, șoferul pleacă să ducă muncitorii la fabrica de biciclete de la Sântuhalm, iar după masa vine și trage câte o parcare laterală cu autocarul de nu-ți vine să crezi. Îl „vizoresc” de mult, dar încă nu l-am prins parcând lateral autocarul.

Omul e, în timpul liber, taximetrist. Taximetrește pe un Logan alb, normal. S-a combinat cu Mușcata, despre care vă promit că veți citi în episodul al doilea, așa că și-a adus și parcul auto cu el când s-a mutat în cartierul meu. Ieri a fost duminică, așa că l-a trimis pe băiatul Mușcatei jos, ca să-i spele Loganul. Mă-sa l-a ajutat, că doar nu era să care băietul singurel găleata cu apă caldă pe care au folosit-o ca să spele mașina în curtea blocului.

În paranteză fie spus, pe strada mea sunt între patru și șase spălătorii; nu le știu numărul exact pentru că nu mă interesează decât cea care este chiar peste drum de bloc. Un spălat interior+exterior costă 20 de lei. Eu nu cred că la cele două joburi de șofer, omul nu câștigă suficient ca să-și permită să-și spele obiectul muncii o dată pe săptămână. Dar dacă poate s-o trimită pe amețită să-i spele mașina, de ce nu?

N-avem asfalt, dară iubirea de mașini e un zid / Care nu se-nfiorează de… nimic.

Când m-am mutat eu aici, nu cred că vedeam 10 mașini dacă mă uitam pe geam. Acum ne batem pe locuri de parcare și ne „bucurăm” de un autocar care mai ocupă trei locuri „vitale”. Despre bieții copii care n-au unde să bată mingea ce să mai zic? O bat de mașinile noastre, de cum dau primii muguri și până aproape de prima ninsoare.

C-așai viața la bloc.

6 thoughts on “Viața la bloc, S01E01”

  1. Cam așa este și la noi. Nu a crescut un autobuz în parcare dar câțiva vecini s-au îmbogățit și acum ocupă două-trei locuri. Dacă ajungi acasă mai pe seară nu prea ai unde să parchezi. Când ne-am mutat în cartier se auzeau numai râsete de copii, acum numai bârâit de motoare.

    1. @Ghiocel07: Eu sunt unul dintre „norocosii” detinatori a doua masini: a mea si a sotiei. Intre timp ambele au devenit oarecum redundante, datorita joburilor accesibile fie pe jos sau cu bicicleta, fie cu tramvaiul. Prin urmare se uita vecinii chioras ca ocupam doua locuri de parcare, asa ca, din cand in cand, mergem 2-3 km cu masinile pana la serviciu.

      Problema locurilor de parcare „e mai multe”:
      1. Multi dintre cei care parcheaza o fac la misto, fara sa tina cont ca mai sunt si altii care trebuie sa parcheze la randul lor. Daca ei au gasit loc, si-au trantit masina acolo stramb, ocupand doua locuri cu o singura masina si comenteaza ca sunt unii care au doua masini si ocupa doua locuri de parcare.
      2. Toti (inclusiv eu) vor sa aiba masina sub geam daca se poate. Desi sunt locuri de parcare peste drum sau in spatele blocului, toti se inghesuie pe cele din fata. Eu am parcat de foarte multe ori la una-doua strazi distanta de bloc, pentru ca numai acolo am gasit loc liber. Unii nu duc masina 25 de metri pana in spatele blocului, dar tot ala cu doua masini e de vina.
      3. Sunt unii care folosesc masinile pe post de depozite. Doua locuri de parcare sunt ocupate de doua astfel de masini.
      4. Sunt altii care se ocupa de micul trafic de masini. Periodic apar 2-3 masini din astea care stau cateva saptamani pana cand sunt vandute.
      5. In urma unui accident, unul dintre locatari isi tine masina lovita in parcare de 4 ani. Inteleg sa n-ai bani sa o repari, dar nu inteleg sa tii o epava (practic) in parcare numai ca sa zici ca ai masina.
      6. Primaria, desi cunoaste situatia locurilor de parcare, da in continuare autorizatii pentru constructia mansardelor la bloc. Caz recent: desi sunt 4 apartamente pe palier, un constructor a inghesuit 8 garsoniere la mansarda. Prin urmare, capacitatea potentiala a parcarii a trebuit sa creasca nu cu 4, ci cu 8 locuri, dublu adica, desi locuri efective de parcare sunt cam pentru 1/3 din bloc.

  2. Pe coltul stradutei din fata blocului meu parcheaza un nene in fiecare noapte. In mijlocul strazii. Da, ca sa treci cu masina trebuie sa faci cale-ntoarsa. Asa de ‘multe’ locuri de parcare sunt.
    In rest, cum vine primavara, cum rasar ca ciupercile dupa ploaie cel putin 15 rulote, asta numai pe o raza de 6 stradute.

  3. Toate’s vechi si bune toate. Recunosc scena, si eu, in ultimii zece ani stand in doua cartiere diferite, am avut de fiecare data oportunitatea sa gasesc drumurile de langa bloc respectiv parcarea, goale. In timp s-au strans masinile precum ciupercile dupa ploaie. Viata buna. Unde locuim acum suntem la limita. Daca mai vine cineva in vizita, nu mai sunt locuri de parcare. Daca e vreo nunta ori botez, sa te tii pe strazile alaturate.

Dă-i un răspuns lui outlaw Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.