Viaţa la ţară

Weekendul trecut am fost la ţară. Sebi şi Robert au dormit [a se citi “băut”] în cort, pe marginea unui râu de munte, printre ţânţari, furnici şi alte goange, iar eu, în pat, în vecinătatea unui duş.

Mi-am dat seama, cu ocazia asta, de unde mi se trage obsesia pentru motoarele maşinilor – când ai casa lângă drum şi aştepţi pe cineva, asculţi altfel motorul fiecărei maşini care se apropie de tine. Aşa am reuşit să învăţ sunetele mai multor tipuri de maşini, în tinereţe. Şi claxoanele le cam ştiu, mai ales pe alea de Dacie, Volkswagen, Opel şi Ford.

Pentru că satul bunicii mele a fost invadat de țânțari, mi-am luat din timp un flacon de Autan și sunt acum în măsură să vă spun că Autan iz ză sh*t! Nici un nemernic de țânțar nu m-a atacat, deși de obicei, când mă simt aproape, sunt toți pe mine, ca albinele din filmul “Roiul”. Cred că se bucurau când au aflat că Denisa-i în zonă, iar când m-am dat cu spray Autan, au urlat cu toții: “Trădare!”, ca-n bancul ăla cu sexul oral. Pe lângă că-i eficient, Autan miroase foarte, foarte fain. 15 lei bine cheltuiți.

Din păcate, Autan acționează doar împotriva țânarilor. Când un “proprietar” de pisică vă spune că patrupedul cu pricina nu are purici, să nu-l credeţi sub nici o formă! Minte! În ce mă priveşte, ştiam că pisicile de la bunică-mea au toate purici, aşa că am evitat să mă joc cu ele, pentru că şi ăştia se înfruptă cu mare poftă din sângele meu. Degeaba le-am evitat eu, una dintre mâţe s-a cuibărit frumuşel într-un pat din camera în care am dormit şi eu. Grrr! Inutil să vă spun că sunt toată pişcată de purici, mă mănâncă toată pielea şi sunt cu nervii la pământ. Desigur, stăpânii pisicilor sunt şi ei plini de bubiţe – de fapt, buboaie, dar susţin cu seninătate că sunt de la ţânţari. De parcă eu nu am avut câine timp de 11 ani şi nu ştiu cum arată o pişcătură de purec.

8-|

Altfel, la ţară e frumos până în momentul în care intri în sevraj pentru că Vodafone are semnal doar în drum, lângă un stâlp care nu face prea multă umbră, e frumos până când nu mai ai unde să te ascunzi de căldură, e frumos până când constaţi că fără Internet eşti bolnav şi la TV ai de ales între TVR şi Antena 3. Dacă vrei alt post de televiziune, tre’ să întorci antena sau ceva de genul ăsta. Not my thing.

Pentru că nu prea aveam ce face, privată fiind de acces la Internet, am luat mânecile unei bluze pe care bunica mea mi-a transformat-o într-un fel de bluză fără mâneci şi am confecţionat o gentuţă micuţă. Dacă aş reuşi să cos mai drept, cred că mi-aş umple timpul şi cu aşa ceva.

Atât. Mă bucur să fiu înapoi la oraş, printre ţiganii, cojile de seminţe şi manelele de Hunedoara. Până când se umple iar paharul, I’m a city girl.

11 thoughts on “Viaţa la ţară”

  1. Si Dana e fan Autan, nu prea mai iese nici seara pe la vreo terasa fara sa ia Autanul cu ea. Eu in general sunt zmeu :P nu-l folosesc decat atunci cand sunt muscat tot de tantari si parca mai mult nu vreau.

    Din pacate eu nu prea am tara :) asa ca Autanul isi are rostul mai mult pentru iesirile in aer liber si sper sa-l folosim cat de curand in delta. Abea astept sa mergem pe acolo, asta dupa ce am s-o conving pe Dana ca nu sunt prea multe insecte :P

  2. Lol!

    Deci in Delta Autanul are efect invers. Creca tantarii de-acolo se drogheaza cu sprayu ala, d-aia ne invadau ca nebunii, desi eram spreiati si frumosi si curati si mirositori a insecticide…

  3. Pingback: Tweets that mention Denisuca – nevastă de Coşmar » Viaţa la ţară -- Topsy.com
  4. si pe mine ma omoara tantarii si puricii la tara. Daca e un tantar pe o raza de 1 km pe mine il gasesti. Bunica mea zicea ca ea a trait toata viata la tara si nu au piscat-o puricii..ma gandesc acum, poate le plac doar orasencele:) Oricum, nu vreau sa fac reclama, dar Autan e chiar tare, si miroase bestial

  5. si eu ca si dennis, nu ma musca tantarii daca au alte variante. in schimb cand dau ture deasupra mea si bazaie ma scot din sarite. o sa incep sa`i prind cu betisoare de bambus ca intr`un film :)

  6. Aw! Mi-am amintit de momentele cand trecea o masina pe drum la bunica. Ieseam imediat sa vad daca a venit la mine sau la vreun var sau prieten. Ce frumos era!

    Am devenit city girl dependenta de internet. Pe vremuri eram mai conectata la natura. Acum nu rezist mai mult de cateva zile departe de virtual.

    :)

  7. deci eu trebuie sa ma consider o fericita,ca aici,in munti unde sunt nu exista tantari..deloc,dorm cu fereastra deschisa.
    si cat de curand o sa ma intorc la tantarii mei,deci pana atunci…fericire.

  8. Pingback: Au uitat oamenii fericirea? « Soapta Fantomei

Leave a Reply to criserb Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.