Zugrăveala 2017

E cel mai tare festival la care am participat anul ăsta! :) La final am fost rupți, și eu, și Sebi! Nu cred că mai mergem și la anul, pentru că sponsorii nu ne-au zis că ne cheamă pentru o simplă zugrăveală și ne țin trei săptămâni.

Lăsând gluma la o parte, anul ăsta am decis că nu se mai poate trăi așa, după ce zile în șir simțeam un miros dubios în bucătărie și nu reușeam să îl identific. Mirosea a casă bătrânească. O fi de la jaluzele, am zis. Nu era. O fi de la pernele de pe scaune, s-o fi îmbibat în ele mirosul de mâncare. Nu era. O fi de la alte textile, am băgat la spălat toate cârpele și fețele de masă. Mirosul persista. Pfff. M-am dus cu nasul meu de nefumătoare prin toată bucătăria, din aproape în aproape. Mâncare stricată nu era, că șterg cu mopul și pe sub mobilă. Ce să fie, ce să fie?

Până la urmă am aflat ce era: hota. Fucking hota de bucătărie! Un model scump, cu două motoare, dar care s-a dovedit a fi ineficient din cauza filtrelor metalice. Filtrul textil, am concluzionat, este mai bun decât filtrele din aluminiu, prin care aburul (și grăsimea) trec nestingherite și se depun fix pe motoare. M-am speriat îngrozitor, pentru că nu de mult am citit o știre despre un apartament care a ars ca urmare a hotei lăsate să meargă. Hota s-a încins, grăsimea de pe ea a luat foc și focul s-a extins la toată casa – horror!!! Am dat hota jos și am cumpărat o alta, model simplu, dar cu filtre din material textil. Măcar pe alea le pot înlocui și absorb grăsimea în loc s-o direcționeze către motor!

Evident că nu am montat hota nouă în locul celei vechi. Locul era cam negru. Am decretat: vara asta zugrăvim! Și așa a fost. Dacă m-aș putea întoarce acum în timp, probabil că m-aș avertiza și nu m-aș mai apuca de nimic. Aș fugi naibii în Scoția, la prietena mea, Alina… deși nici acolo nu-i traiul mai bun, că și ea este exact la faza de zugrăvit. Dar nu mă pot întoarce în timp, doar prin amintiri – așa că nu pot decât să rememorez ce-am trăit în ultima lună.

Zugrăvitul propriu-zis nu este treabă complicată: dai cu amorsă, lași să se usuce, dai cu vopsea, gata. Dar pregătirea pentru aceste acțiuni este cronofagă. Am început prin a aduna toate chestiile care stăteau pe blatul mobilierului de bucătărie, apoi cu mobila în sine, pe care am dus-o pe unde am putut, iar ce nu am putut muta am tras în mijlocul bucătăriei. Am dat jos tabouri, calendar, oglindă, un corp suspendat de care voiam să scap de ceva timp… și apoi am pus folie peste toate (mobilă, gresie, faianță întrerupătoare, becuri, tot ce nu voiam să fie compromis) și am lipit folia cu banda adezivă special concepută pentru zugrăvit/vopsit. Pe jos, peste folie, am pus multe, multe ziare și reviste. De când Kaufland și-a schimbat formatul ofertei („ziarul Kaufland” este acum revistă), cele mai bune oferte pentru zugrăvit sunt cele de la Dedeman. Hârtie mare, groasă, lucioasă. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar am folosit o grămadă de oferte de la Dedeman ca să acopăr gresia. Asta e, am irosit hârtie bună, în care ei au băgat bani grei ca s-o tipărească frumos. Dar e OK, că le-am dat bani înapoi, la câte vizite le-am făcut și la câți bani am lăsat!

Planul inițial era să schimbăm și gresia, întrucât gresia actuală este veche, lucioasă (nu mai vreau să cad pe ea) și mai ales, a fost pusă folosind cimentul pe post de adeziv. Are niște ani și acum crapă toată, s-a uscat și chitul și zboară bucăți din el când aspir/șterg pe jos. În fine. Cert este că după experiența cu zugrăvitul, am decis că atunci când voi avea bani pentru schimbarea gresiei, voi alege modelul, apoi voi plăti un meseriaș să facă totul, de la A la Z. Eu nu mă înham (și) la așa ceva! Ba mai mult, o să-i dau cheile și să facă el cum știe.

Pe măsură ce înaintam, ne dădeam seama că mai trebuie schimbat ceva, că mai trebuie vopsită o țeavă, că mai trebuie pus un bec. Într-un final, am decis să schimbăm toate becurile din casă cu LED-uri, inclusiv la veioze. Tot-tot-tot am schimbat, inclusiv întrerupătoare (noroc că am un electrician priceput în casă, că m-ar fi costat și asta!).

Apoi… am mai stat un an și ceva cu o bucată de OSB pe hol, așteptând să vină un prieten și să-mi dea niște găuri în pereți. Am profitat de șantierul creat și l-am chemat, ne-a dat găuri pe unde a mai fost nevoie și astfel am creat un fel de raft unde am depozitat, în cutii, toate încălțările. Pentru o persoană care și-a făcut ordine în colecția de încălțări, încă mai am foarte mulți pantofi!

Și uite-așa, din aproape în aproape, am zugrăvit bucătăria, holul, am pus tapet, am reorganizat mobila de bucătărie, am pus picioare noi mobilierului care a rămas în bucătărie (ca să îmi fie mai ușor să șterg sub ea și bucătarului să-i fie mai ușor să prepare mâncarea), am schimbat toate becurile, am schimbat întrerupătoare.

Nu ne-a fost ușor. Dar acum sunt mulțumită. Până mă apucă iarăși vitejia și încep să caut gresie la ofertă. :)

Ce mai vreau să spun:

• amorsa este foarte importantă! Amorsa mea „păcătoasă” s-a aplicat în strat uniform, am folosit mai puțină vopsea și a fost mai ușor de aplicat (comparativ cu amorsa Danke)
• și vopseaua e importantă, evident. Am avut vopsea Diamond Matt de la Akzo Nobel, scumpă și bună, a fost suficient un strat cam peste tot
• degresantul Pons Asevi face minuni, pur și simplu – doar cu el s-au dus petele de amorsă

• dacă te apuci de zugrăvit, să știi că o să te coste mai mult decât ți-ai propus (most likely)
• și o să dureze mai mult, în special dacă ai, ca noi, o grămadă de chestii care trebuie mutate/sortate/puse la loc
• sunt unele lucruri pe care trebuie să le ai dinainte sau, dacă nu le ai, le cumperi o dată și rămâi cu ele: scară, poate trafalet, pensule, grătar pentru scurs vopseaua de pe trafalet, un lighean în care să pui vopseaua etc.

Video cu mine și soțul meu, zugrăvind de zor (și alte chestii printre zugrăveli, că sunt vloguri)

Sub fiecare video este descrierea lui de pe YouTube.

Oh my!

Am zis că nu o fi mare lucru să ne apucăm noi, doi viteji, de zugrăvit bucătăria și poate și holul. După două zile, două, nu trei!, am constatat că e foarte greu și obositor. Dar dacă tot ne-am apucat… continuăm!

În primele minute sunt secvențe din ziua de sâmbătă, când am mers la Deva, la spital, cu o vecină. Apoi m-am bucurat de grămada de haine pe care mi le-am luat din second cu 1 leu bucata (huehuehue) și am pornit la treabă. A durat foarte mult să eliberăm bucătăria, pentru că avem un milion de c*caturi peste tot, pe care le folosim sau nu, important e să fie. #hoarders

Apoi am dat jos un tapet (imitație de cărămidă) pe care ai mei l-au lipit în urmă cu 17 ani. L-au lipit bine de tot, au fost super meseriași… ne-a luat câteva ore ca să curățăm complet peretele cu pricina, am mai ajuns la tencuială (la „ciment”), am reparat. Bine a fi. Apoi am pus folie peste faianță, deși am cochetat cu ideea de a da și faianța jos și să zugrăvim peste tot și a început distracția: AMORSA. Amorsa e o chestie scârboasă, care-ți intră și-n c*r, se lipește, se înnegrește și nu se duce cu nimic.

Urmează lavabila.

Am început săptămâna amestecând în cutia cu vopsea și am terminat-o ferindu-mă de amorsă, prin casă.

Luni și marți, în sfârșit, după zile întregi de mascat faianța și mobila, de aplicat amorsă și tras mobila în mijlocul bucătăriei, am reușit să dăm cu vopsea. Am avut norocul să am o vopsea foarte bună, care se aplică super ușor, fără să curgă (doar un pic a curs, pentru că am uitat s-o amestec). A fost suficient un singur strat și pentru bucătărie și holul de la intrare (se vede în poze, e vorba de aproximativ 16-17 mp) am consumat doar aproximativ 2 litri de vopsea.

Vopseaua este de la AkzoNobel și se numește Diamond Matt. Nuanța de portocaliu mi-am ales-o eu, dintr-un paletar, iar ei mi-au livrat-o exact după specificații.

Miercuri am muncit dar nu prea mult (?), joi a fost ziua lui Sebi și am luat o pauză, iar vineri am mers la țară, la o pauză, pentru că în oraș erau 40+ de grade.

Lovită de căldură și de ceea ce reclamele moderne numesc „zilele delicate”, adică ciclu, sâmbătă nu am făcut nimic. Am dormit, efectiv, cu transpirația curgându-mi pe față și trezindu-mă din cauza picurilor de transpirație care mă gâdilau. Am luat din nou o pauză, obligați de căldura excesivă. La naiba, a fost COD ROȘU de caniculă!

Duminică am recuperat și am băgat ca MIG-urile, am pregătit toată ziua holul pentru zugărvit, am acoperit ușile, marginile de jos (unde-i un brâu de gresie), am dat jos toate cele de pe pereți și apoi Sebi a dat un strat de amorsă.

Eu mi-am încheiat ziua făcând curat în bucătărie și trebăluind prin casă. A fost în continuare EXCESIV de cald, cod roșu, curgea apa de pe noi… la propriu și fără exagerare. După aventura asta, m-am urcat pe cântar și cântarul a zis: era doar apă, nu te bucura!

Din cauza caniculei (cine m-o fi pus să mă apuc de zugrăvit și revoluție în mijlocul curcubeului de coduri de avertizare?), am realizat destul de puține lucruri din câte ne-am (mi-am hehe) propus.

Dar am reușit, într-un final, să terminăm de zugrăvit bucătăria și holul. Ar mai fi tavanul dintr-o baie…

Am fost la shopping (la stricat de bani), am căutat, fără succes, perseidele și cam asta ne-a fost săptămâna.