Zugrăveala III

S-a terminat şi ziua a treia, una mai scurtă pentru mine, din cauză că m-am culcat când s-a luminat afară şi m-am trezit cu câteva ore înainte de a se întuneca. Cel de-al doilea strat de vopsea a fost mai greu de aplicat, mai ales pentru că n-am diluat-o cu nimic.

Top Weiss e o vopsea nasoală, în timp ce Danke chiar îşi face toţi banii. Mă aşteptam să existe o diferenţă de calitate, din moment ce pe 15 litri de Danke am dat 60 şi ceva de lei, iar pe aceeaşi cantitate de Top Weiss, vreo 20 şi ceva de lei, dar Top Weiss este o vopsea proastă. Nici nu ştiu de ce naiba se mai produce, atât de proastă e. În altă ordine de idei, mă distrează că toţi îşi pun nume nemţeşti pe produsele astea, chiar dacă ele-s făcute la Babadag, de producători cu nume ca „Guzu Chim”.

Azi nu ne-am mai chinuit cu trafaletul, am „pensulit” şi chiar cred că am făcut treabă bună. De miercuri sau joi trecem la camera noastră, bucătăria e gata, holul şi cele două băi… aproape gata.

Înainte să apuc eu să-l critic, Sebi a explicat pe blog de ce nu zugrăveşte el. Să zicem că înţeleg că nu-i place munca fizică, în schimb, nu pot fi de acord cu ceea ce spune el în articol. Poate că într-o lume perfectă sau măcar într-o ţară civilizată, ideal este să ştii să-ţi faci foarte bine doar meseria ta, iar pentru restul serviciilor, să-i plăteşti pe cei care le fac bine. Numai că trăind în Românica, mă zgârcesc şi aleg să nu plătesc un „meseriaş”, când pot face la fel de bine – sau pe-aproape – treaba lui. Am mai angajat noi meseriaşi după care a trebuit să refacem ceea ce munciseră ei, avem gresie [pusă de meseriaşi] sub care sună a gol, o cadă de baie montată aiurea, zugrăveală făcută de mântuială şi câte şi mai câte. Dacă mă pricep cât de cât, de ce să nu fac eu treaba? Mai ales că, făcând-o pentru mine, o fac ca pentru mine, adică atât cât pot de bine. Nu zugrăvesc repede, ca să termin în două zile şi să pot lua altă lucrare, nu umplu casa de mizerie, iar dacă murdăresc ceva de vopsea, curăţ imediat, ca să nu se întărească şi aşa mai departe.

Pe de altă parte, nu mă prea încântă ideea de diviziune a muncii până într-acolo încât să nu ştii să faci nimic. De ce aş plăti pe cineva ca să-mi schimbe un bec, când ştiu sigur că nu-mi cade un deget dacă o fac chiar eu? Trebuie să trăiască şi schimbătorul de becuri? Păi să înveţe altă meserie sau cel puţin să nu se bazeze pe mine. Dacă eu ştiu doar să montez o rotiţă într-un roboţel dintr-o mare fabrică, iar fabrica dă faliment sau automatizează postul meu, eu ce fac? Până să mă „reorientez profesional”, trăiesc din ajutorul de şomaj care nu îmi mai permite să plătesc un schimbător de bec. Deci stau pe întuneric? Păi nu, că ştiu şi eu să schimb un bec. Ştiu şi eu să-mi spăl maşina. Ştiu şi eu să zugrăvesc. Vorba cântecului: „La fel ca tata ştiu să fac una şi alta, cu trei cuie şi-un ciocan îţi fac gard american”.

Nu vreau să fiu o rotiţă din sistem. Sistemul poate funcţiona şi fără mine. :D

12 thoughts on “Zugrăveala III”

  1. mi se pare foarte cool ca ai avut curajul sa te inhami la asa o treaba si mai ales ca ai dus`o la capat. evident satisfactia trebuie sa fie de N ori mai mare decat daca ai fi platit un mester.

  2. Ai tot respectul meu pentru ca reusesti sa faci treaba asta. Am incercat si eu, recunosc, insa elanul mi s-a taiat dupa primul perete vopsit, cand am vazut ca e greu, frate! noroc ca al meu sot a preluat si a reusit sa duca totul la bun sfarsit.

  3. Denisa eu sunt 120% de acord cu Sebi… si pe langa motivele lui mai vin cu unul… mi-am batut capul si m-am zbatut sa ajung la un punct in care munca mea sa valoreze mai mult decat munca unui zugrav… un zugrav bun nu iti ia sigur mai mult de 200 RON pe zi, bani pe care eu ii castig in 4 ore de munca… Acum zi si tu ce e mai bine, sa muncesc 4 ore pe calculator, sa plec in oras sa ma destind la o bere cu prietenii, sa vin acasa si sa admir munca zugravului sau sa trag din greu 12 ore la varuit, sa inghit praf, sa ma murdaresc de var si mai stiu eu ce altceva?

  4. Denisuca, lasa ca poate vin eu in inspectie saptamana viitoare sa vad cum ti-a iesit opera de arta, ca momentan sunt in bucuresti si cred ca vin pe deva-oradea :))

  5. Te admir, esti curajoasa. Eu o data am incercat si nu stiam cum sa caut mai repede un zugrav de meserie. Cred ca ai satisfactia lucrului facut cu manuta ta, dar nu e usor de loc. Bafta in continuare.

  6. asa incepe casatoria …

    primul an totul e calm si verde

    din al doilea – hai sa zugravim doar bucataria si se intinde la toata casa :)

    din al 3lea an … ia zugraveste tu balconul si iar se intinde

    din al 4lea an deja omul fuge la baut dupa munca si vine prea beat sa mai poata fi pus la munca, … si doar aduce salariul il lasa si asta este

    :) succes visule

  7. Total de acord! Si eu la fel am facut! Acum vreo 3 ani parca, impreuna cu mama si un amic am zugravit holul si bucataria in vreo 2 zile. Luam pauze.. lucram pe bucatele, si nu ne grabeam deloc. Asa ca te inteleg perfect. Si noi am avut meseriasi care au pus niste lucruri, la care apoi tata a muncit multa vreme ca sa fie cum trebuiau ele intial sa fie! :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.