Aqualand Deva – take two

Take two, adică a doua încercare de a intra în complexul recent inaugurat la Deva. Articol lunguţ, luaţi-vă timpul, sau take your time ca să-l citiţi.

De data asta, am avut noroc: complexul se deschisese marţi dimineaţă pentru pulime public. De fapt, recunosc că n-am mai mers la noroc, întrucât primisem pe mail orarul de funcţionare de la reprezentanţii Primăriei Deva. Eu reprezint un caz fericit, ceilalţi doritori de făcut baie şi distracţie în apă caldă când afară sunt -10 grade au fost nevoiţi să se bazeze pe informaţiile primite de la presă sau să se deplaseze până la Aqualand ca să vadă dacă-i deschis sau nu. Din punctul ăsta de vedere, informaţiile venite de la presă n-au fost cele mai exacte cu putinţă. Nu mă refer la programul complexului, ci la tarife: iniţial, am înţeles că un bilet de intrare pentru adulţi ar costa 15 lei [pentru trei ore], iar de banii ăştia ai voie doar în bazine, nu şi pe tobogan. Cu 20 de lei puteai să te dai şi-n tobogan, iar cu 40 de lei aveai accesul asigurat peste tot, inclusiv la saună. Acu’… nu ştiu dacă-i vina celor din presă că nu şi-au luat notiţele cum trebuie sau a consilierilor locali care au stricat planul tarifar, cert este că informaţiile din ziare nu „se pupă” cu lista de preţuri de la intrare. Poate cei de la Aqualand s-au bazat pe faptul că atunci când te duci hotărât să faci o baie, nu te mai uiţi la cinci lei. Poate.

S-o lămurim, totuşi, pentru curioşi: biletul de intrare pentru adulţi costă 20 de lei, kinderii [doar cei din Deva] şi pensionarii cu pensii mai mici de 1.000 de lei beneficiază de ceva reducere [nu m-am lămurit, însă, dacă e vorba despre toţi pensionarii sau doar despre cei din Deva], dacă vrei la saună mai plăteşti 10 lei şi masajul costă 20 lei/jumătate de oră. Asta am reţinut pentru că atât m-a interesat. E un preţ rezonabil, nici prea, prea, nici foarte, foarte.

Coada comunistă, ceasurile şi vestiarele

Când am ajuns, am constatat că la intrare era coadă – şi nu oricum, ci o coadă de tip comunist: nimeni nu se mişca, cu toţii aşteptau ceva care nu mai venea. „Ceva”-ul respectiv este un ceas, de fapt o brăţară [ei i-au zis ceas, poate ca să justifice preţul de 300 de lei care se percepe dacă-l pierzi] cu RFID pe care o primeşti la intrare şi cu care poţi face consumaţie la restaurantul şi barul din incinta Aqualand, funcţionează şi pe post de cheie la vestiar, pe „ceas” eşti taxat şi dacă vrei să beneficiezi de un masaj şi tot cu ceasul ăsta intri în zona unde sunt amplasate saunele şi o salină. Aşa-i că sună frumos?

Sună frumos, dar cam atât. Singurul lucru pe care-l face ceasul este să-ţi deschidă uşa de la vestiar [vestiarul este, de fapt, un dulap – sunt câteva sute de „vestiare”, n-aveau unde să le înghesuie pe toate dacă erau mai mari decât o cutie…]. În rest, dacă vrei să bei un cico sau să mănânci un mic, trebuie să scoţi caşu’. Dacă vrei masaj, te duci cu bancnotele între buci degete. Dacă vrei să te abureşti la saună, plăteşti la intrare. Şi tot aşa.

Partea proastă este că aceste ceasuri nu prea funcţionează şi, de parcă n-ar fi fost de-ajuns, nu au suficiente. Când am ajuns noi, nu erau 500 de persoane înăuntru şi totuşi nu mai erau nici ceasuri disponibile – de unde şi coada care nu se mişca. Timp de trei ore, la intrare a fost plin de oameni – pe măsură ce plecau unii, intrau alţii, iar până atunci stăteau la coadă, că tot ne plac nouă, românilor, cozile. Noi am intrat după vreo 20-30 de minute, dar nu cu câte-un ceas pe mână, ci cu câte unul la două persoane. Ce mai conta că în „vestiar” nu prea încap, nici măcar înghesuite, câte două perechi de cizme şi două geci de iarnă? Ţi-au luat banu’, să fii sănătos.

Afară-i vopsit gardul / Şi-năuntru nu-i chiar atât de rău

În fine, după iadul de la intrare [eu] am constatat că dracul nu-i chiar atât de negru; e doar gri. Sunt trei bazine măricele, unul cu apă nu foarte caldă, dar nici chiar rece, unul ceva mai mic, cu apă caldă, şi bazinul cu valuri, cu apă cam rece şi… fără valuri. Cică s-a stricat [deja!?!] maşinăria de făcut valuri şi tre’ să vină nişte unguri s-o repare. Meh. Sebi a filmat „valurile”, dar nu mai vedeţi la el filmuleţul, că a dispărut.

În bazinul mare „aterizează” oamenii care se aventurează pe tobogan [şi eu, de două ori, şi-a fost bestial]; problema cu toboganul este că nu funcţionează decât 30 de minute pe oră. Nu ştiu de ce, aşa-i regula. Şi scara care duce către tobogan e foarte instabilă, am văzut că a scris cineva în condica de sugestii şi reclamaţii chestia asta şi chiar sunt curioasă dacă o să se remedieze [şi] problema asta. Pe lângă cele trei bazine, mai sunt două jacuzzi-uri cărora n-am ce să le bag de vină: sunt mari, apa e caldă, jetul de apă-i puternic.

Deşi complexul e tot numai un termopan, înăuntru nu-i foarte cald. Unii au zis chiar că le-a fost frig, mie mi s-a părut a fi „temperatura camerei”, cum scrie pe unele etichete. Mi-au plăcut şi duşurile care „scuipă” apă cu o viteză impresionantă; nu se poate sta sub ele, dar dacă reuşeşti, ai parte de un hidromasaj fain. Şi încă o chestie faină: apa care vine pe tobogan formează un curent de care s-a profitat din plin – bazinul mare are o prelungire în formă de cerc prin care circulă apa şi-ţi dă senzaţia că te afli într-o apă curgătoare.

Barul şi restaurantul

La etaj, într-o parte a complexului există un bar la care n-am fost, deci nu vă pot spune nimic despre el, iar în cealaltă parte, un restaurant. Am mâncat „nuggets” de pui cu cartofi prăjiţi, porţie rezonabilă [75 de grame de nuggets şi 150 de grame de cartofi prăjiţi, ambele cam fără gust…], cu cinci lei, cafeaua cu lapte şi apa minerală la 0,5 costă câte 4,5 lei. În meniu am văzut cam de toate: ciorbe, aperitive, vreo trei feluri de omletă, mici, grătare, salate, fresh de portocale – pariez că-i Cappy :D, proaspăt stors din cutie, cafele, ceai, beri, cocktailuri ş.a.m.d.. Cel mai scump fel de mâncare era muşchiul de vită – 38,5 lei pentru 200 de grame.

Servirea lasă de dorit, dar să zicem că o înţelegem şi pe asta, că oamenii-s la început. Ca să nu ziceţi că-i „burtologie”: prietena mea a comandat o porţie de nuggets cu cartofi şi-o apă minerală şi a trebuit să ceară ea apa, chelneriţa uitase că băuturile se aduc înainte de mâncare; Sebi a vrut o bere la 0,33 şi a primit una la 0,5; ficăţelul prăjit era cam crud [am văzut şi sânge pe farfurie :D]. Totuşi, n-am apreciat deloc ţinuta chelneriţei: totul OK până la ciorapii negri băgaţi în nişte şlapi albi din muşama. That’s just me, atunci când mănânc, nu vreau să văd vârfuri de degete din ştrampi transpirăcioşi şi cu potenţial ridicat de puturoşenie.

Recapitulare şi câteva poze

Coadă la intrare, ceasuri nefuncţionale, apă caldă, şezlonguri puse gratuit [vorba vine!] la dispoziţia clienţilor, tobogan cu senzaţii tari incluse, mâncare relativ ieftină şi relativ bună. Per total, a fost o experienţă interesantă şi o să mai merg la Aqualand. Dar, cum spunea şi Alin, bazinele alea nu sunt pentru înot, ci pentru bălăceală. Înotul se poate practica la Hunedoara, unde avem un bazin mare, acoperit, cu apă caldă, iar intrarea costă 16 lei, nu 20.

6 thoughts on “Aqualand Deva – take two”

  1. de bine de rau aveti in oras un loc nou in care se poate innota iarna si are preturi bune pentru o zi. in arad nu stiu cum e treaba dar nu sunt sigura ca poti plati doar pentru o zi la bazinul de la polivalenta, cred ca trebuie abonament lunar. in rest sunt sali de sport particulare cu bazine mai mici decat cel de la polivalenta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.