Neavând prea multă educație în direcția asta, eu când aud de artă modernă sau contemporană mă gândesc automat la chestii ciudate, la pensionara care dădea cu piciorul în statuia hidrei din Iași, la banană prinsă cu bandă adezivă pe perete, la tablouri abstracte cu foarte puține elemente, dar care se vând la prețuri exorbitante etc.
Mă fascinează pictura și felul în care reușesc pictorii să transpună pe pânză ceea ce văd în viața reală. Sigur, cu o cameră foto oricine poate să reproducă un peisaj sau un portret, dar felul în care o fac unii pictori este grozav.
Grozavă mi se pare abordarea pictorului Lucian Prună, despre care am aflat din întâmplare, din click în click, din scroll în scroll. Este un artist fără pretenții, adică am văzut un reportaj cu el și mi se pare un tip absolut normal. Eu îmi imaginez pictorii locuind în case vechi, somptuoase, fiind înconjurați de cărți, flori, obiecte decorative vechi, aurii, tablouri cu portrete bine realizate. Lucian Prună lucrează într-un atelier dezordonat – și ce îl face special este arta sa, bineînțeles. Omul pictează pachete de țigări, mămăligă cu sarmale, PET-uri de cola, brichete, chestii mundane. Și o face cu foarte mult talent.
Îl găsiți pe Instagram: prunalucian.
Vezi și: