Bună dimineaţa, în sfârşit!

Am reuşit, în cele din urmă, să mă odihnesc după „excursia” la Cluj şi să mă trezesc la o oră rezonabilă: 13. Aş fi vrut să scriu ieri despre Cluj, da’ am ieşit cu mama la o lungă plimbare prin oraş, că prea era faină vremea, şi când am ajuns acasă nu-mi mai simţeam picioarele.

Aşadar…

Andrei a venit să ne culeagă joi dimineaţă; a vrut să mănânce într-un restaurant de pe la noi, iar cum la Băiatu’ nu era deschis, pentru că se renovează, am riscat şi l-am dus la un restaurant unde nu mai fusesem niciodată, dar pentru care mi-a garantat Alex Mirea, cel care le-a făcut site-ul, logo-ul şi toate cele: restaurantul Rustic. Se pare că lui Andrei i-a plăcut, mai ales că am pozat micul ceaun în care a fost servită ciorba, cu o lumânare dedesubt, ca să o ţină caldă. Foarte fain.

Ajunşi la Cluj, după nişte ore, ne-am întâlnit cu Adi Hădean, care s-a bucurat mai mult decât mă aşteptam eu pentru văcuţa mov şi cerceii „emoticons” pe care i-am făcut pentru Raluca lui. A, şi mi-a făcut un şniţel din care am mâncat două zile. Nu exagerez! Era cât farfuria de mare, iar farfuria era de două ori cât capul meu! :D Bineînţeles că a fost delicios, iar în jurul lui Adi a pus nişte jumătăţi de ciuperci umplute cu ceva sos alb şi… dar mai bine să nu vă chinui. Nu de alta, dar mi se face şi mie poftă.

A doua zi la cluj a „debutat” cu mult somn pentru mine, aşa că nu am ieşit din casă decât pe la 19. Cum în Irish Music Pub nu îţi dai seama cum şi când trece timpul, la plecare era deja întuneric, noapte şi am plecat la somn. Oricum, data viitoare îmi promit că mă voi plimba prin oraş şi-o să fac multe poze. Mai ales dacă mai prind aşa zile însorite.

În gară, pe la 5 dimineaţa, mai mulţi duzi încercau să urce în trenul cu care am plecat noi [Iaşi – Timişoara]. La un chioşc de lângă gara din Cluj, tanti care ne-a dat beri şi sandwich-uri a deschis cu grijă frigiderul şi ne-a dat berile cu şustă. Ne-a spus că poliţiştii au obligat-o să încuie frigiderele, pentru că „vin suporterii dinamovişti şi nu am voie să-i servesc”. Aha! Aşa se explica numărul mare de poliţişti şi „naşi” care mişunau prin gară. Din difuzoare, „tanti cu întârzierile” spunea la fiecare cinci minute că la urcarea în tren, trebuie să prezinţi controlorului legitimaţia de călătorie. Va să zică, în Cluj erau aşteptaţi suporterii bucureşteni, iar reputaţia îi preceda. Dealtfel, când am urcat în tren, vreo 15-20 de duzi au vrut să urce şi ei fără să-i vadă CFR-iştii, dar nu au reuşit, iar după plecarea trenului, aceştia fugeau pe liniile ferate, iar doi poliţişti îi alungau, cam cum fac câinii cu oile, la stână. Ceva mai încolo era o maşină de poliţie.

Nu ştiu ce-a fost asta, unde vroiau s-ajungă băieţii şi de ce nu-i lăsau controlorii în tren. Poate n-aveau bilete. Cert este că după episodul ăsta, m-a copleşit oboseala şi căldura din tren, iar până la Simeria am dormit ca lemnu’.

8 thoughts on “Bună dimineaţa, în sfârşit!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.