blog my mind
Eram în clasa a cincea, la Orăştie, şi mă împrietenisem cu Laura, colega mea de bancă şi cea care, timp de un an, mi-a fost cea mai bună prietenă. Eram încă prea mică pentru petreceri în pijamale sau vizite prelungite la domiciliu, aşa că tot timpul petrecut împreună era la şcoală, în clasa noastră experimentală Read More …
Se mai duce un an. 2009 a fost pentru mine cel de-al douazecisisaptelea an din viata, cel de-al doilea an de casnicie fericita cu Sebi, un anul in care am facut multe drumuri si am vazut multe chestii. Pentru cei interesati, sa detaliem…
Oare obiceiul de a ne indesa fularul in maneca este unul romanesc? La scoala, in clasele primare, toti faceam asa si-am constatat ca eu am ramas cu deprinderea asta, chiar daca pare un gest copilaresc. Mai tineti minte manusile fara degete, ca de boxeri, pe care le aveam in copilarie? Alea legate cu o sfoara, Read More …
Motto: „Chiar dacă latina este o limbă moartă, profesorii trăiesc!” Am folosit glumiţa de mai sus ca motto doar pentru „impresia artistică”. Latina nu este o limbă moartă, iar drept mărturie stau toate limbile care au la bază latina, inclusiv dulcea şi frumoasa limbă ce-o vorbim, româna. Mi-a plăcut latina în clasa a opta, când Read More …
Iubirea mea pentru judeţul Maramureş a luat naştere în urmă cu mai bine de 10 ani, când m-am îndrăgostit de poza unui maramureşean. Fotografia mi-o arătase sora frumosului băiat, internată în acelaşi salon cu mine într-un spital din Târgu Mureş.
Citeam articolul ăsta de pe blogul Amaliei şi mi-am amintit cum, pe când aveam câţiva ani [chiar nu ştiu câţi aveam, Mama tre’ să ştie], am folosit un cuvânt al cărui sens nici în ziua de azi nu l-am desluşit. Pe atunci petreceam foarte mult timp cu Dana, verişoara mea cu cinci ani mai mare. Read More …