În ultima perioadă, a început să mă intereseze tot mai mult subiectul sustenabilității.
Începusem chiar să scriu un articol amplu pe blog, când mi-a picat blogul cu tot ce scrisesem în ultimul an și ceva. Am pierdut, bineînțeles, și acel draft (ciornă) de articol. Chestia asta m-a demoralizat într-atât încât o bună perioadă nu am mai scris nimic pe blog și mă gândeam tot mai serios să-l închid și, eventual, să îl redeschid sub alt nume, pe alt domeniu și să mă axez pe un anumit tip de articole. Dar încetul cu încetul îmi revin, că e, totuși, păcat de cei peste 10 ani în care am scris articole mai bune sau mai slabe, însă care reflectă ceea ce am trăit sau simțit eu în acel moment.
Revenind: ce spuneam în articolul care nu a apucat să vadă lumina „tiparului” este că încet, încet, ne reîntoarcem la stilul de viață pe care ni l-a impus austeritatea specifică regimului comunist. Nici nu am apucat să gustăm prea mult din „bunătățile” capitalismului, că deja realizăm că distrugem planeta dacă vom continua să consumăm resursele în felul în care o facem.
În țările „civilizate”, pe când noi cumpăram totul vrac și lapte la sticlă de sticlă, după care reciclam sticle și borcane, vesticii aveau deja alimente ambalate în plastic și apăruseră obiecte de unică folosință. Abia acum îmi dau seama cât de stupid este să ai produse de unică folosință: pixuri, lame de ras, tacâmuri, farfurii…
Asta ca să nu mai spun că sunt persoane care își cumpără haine noi – din categoria fast fashion, ce-i drept, adică haine ieftine și de proastă calitate – doar ca să poarte în fiecare zi ceva nou/diferit. Am și eu obiceiul de a-mi cumpăra haine mai multe decât mi-ar fi necesar, dar eu măcar le cumpăr la mâna a doua. Trăiască Humana, SH-ul meu preferat!
Sunt multe lucruri mici pe care le poate face fiecare dintre noi, în fiecare zi, pentru un viitor sustenabil.
În video-ul de mai jos am menționat câteva lucruri pe care eu le fac ca să nu consum aiurea resurse:
- am înlocuit pungile de cumpărături cu sacoșe reciclabile, din material textil, pe care le spăl și le utilizez de nenumărate ori
- păstrez cataloagele cu oferte de la supermarket-uri și le folosesc când zugrăvesc sau când am nevoie de hârtie pentru diverse chestii
- pungile de hârtie de la Kaufland Grill le transform în saci în care depozitez legumele și fructele din cămară
- adun pâinea uscată și bunica mea le-o dă găinilor, în amestec cu altele (boabe de porumb, coji de legume etc.)
- folosim o cană filtrantă pentru apă
- reciclez bateriile: la fiecare 7 bucăți primesc una nouă
- și da, spăl pungile și le refolosesc!
Pe lângă toate acestea, așa cum am spus, îmi cumpăr haine preponderent din magazinele second hand, pentru că eu consider că au o calitate foarte bună (trebuie să ai răbdare, să cauți, ce-i drept) și nu poți compara prețurile cu magazinele care vând haine noi. Sigur că mai iau și haine noi, dar nu m-am jenat niciodată să afirm că îmi cumpăr haine la mâna a doua.
Îmi place, de asemenea, să merg în târgul de vechituri de la marginea orașului, care se ține săptămânal. Acum, că e pandemie și s-a închis tot, nu o să mai am ocazia să merg în curând, dar când e deschis îmi place să cotrobăi prin cutiile cu vechiturile altora și să găsesc tot felul de „comori”. Am o mulțime de vase, căni și obiecte decorative luate din târg. Consider că obiectele „pre-owned” (adică acele obiecte care au fost deținute de altcineva înainte) au personalitate.
O altă chestie pentru care mă felicit în fiecare lună, când vine factura la curent energie electrică, este că am schimbat absolut TOATE becurile incadescente din casă cu becuri LED, iar consumul a scăzut drastic. Bineînțeles că am scris despre asta pe blog:
Când este posibil, reciclez. De PET-urile de apă am scăpat, așa că plasticul din ambalaje este deșeul pe care îl văd ca fiind cel mai dăunător. Parcă nu mai poți să cumperi nimic neplastifiat în ziua de astăzi și e trist că se întâmplă așa. Vina le aparține în primul rând producătorilor, pentru că ei ALEG să ambaleze mărfurile în multe straturi de plastic.
După cum se poate vedea, am devenit conștientă de problema plasticului cu mult înaintea scrierii acestui articol. Încercasem să nu mai cumpăr chestii super ambalate, dar a venit peste noi nenorocirea asta de coronavirus și… parcă toată lumea a uitat de problema plasticului, cu toții ne dorim ca lucrurile să fie cât mai bine ambalate!
Dacă aveți idei de acțiuni pe care le putem întreprinde ca să trăim mai sustenabil, vă aștept în comentarii să ni le împărtășiți! Cu ocazia asta, vreau să vă spun că scrierea articolului a fost inspirată de informația că E.ON România a lansat campania „WE has no limits”, prin care ne îndeamnă să conștientizăm puterea comunității și a acțiunilor noastre de zi cu zi asupra planetei. Pentru că doar împreună putem schimba felul în care consumăm resursele și doar împreună putem crea un viitor nelimitat de verde.
Consider că este foarte important că și marile companii realizează că trebuie să facem cu toții ceva, ACUM, pentru planeta noastră. ACUM. Deja este târziu, dar putem acționa până nu va fi PREA TÂRZIU!
Dacă urmăriți persoane (era să scriu influenceri, ptiu, drace!) care abordează problema sustenabilității, zero waste, veganism (dar fără a fi extremiști), spuneți-mi și mie pe cine urmăriți. Eu deocamdată am așa: Levi Hildebrand, Shelbizlee, Rob Greenfield, Fabmuse Diana, Alina Albin și cea mai recentă descoperire – Andrada’s World.
Frumos scris articolul, big like ;)