Patru zile au mai rămas. 
De câteva zile, sunt „detaşată” la Deva, unde, în principal, trebuie să am grijă de o mâţă [catsitting?], mai exact de Boierul Moflea [care acum e băiat mare]. Simpatic animalul, dar eu sunt ceea ce americanii numesc „a dog person”. Aşa că, deşi e simpatic şi destul de paşnic, nu dormim, totuşi, în aceeaşi încăpere. Ce-i sigur e sigur, iar mie îmi plac ochii mei şi aş vrea să-i mai am.
Într-o cu totul altă ordine de idei, zilele trecute mi-am amintit, ca în fiecare an, că soarele arde şi nu ai niciodată prea multă loţiune pentru protecţie. Când soarele vrea să te ardă, nu te mai salvează nici SPF 16. Aşa că acum sunt parţial roşie, ceea ce nu e tocmai rău, pentru că dacă mâine nu găsesc o rochie aşa cum vreau eu, sâmbătă voi purta una vişinie, ceea ce înseamnă că să fiu mai asortată ca niciodată!
Precum vedeţi, activităţi de tot felul m-au „ţinut” din blogging; dacă mai zic că lunea şi marţea lucrez de dimineaţa [mea] până seara, cred că mă iertaţi şi mă veţi înţelege.
Pe mâine, sper. Eu şi Boierul mergem la nani. ;)
Ramai „fidea” cainilor… Nici eu nu prea le am cu pisicile, sunt frumoase dar doar atata. Cainii insa i-as duce pe toti acasa
să vedeţi ce dog-beach am văzut ieri… este un loc, o plajă, unde ai voie să mergi cu căţelul, să se scalde şi dumnealui; nu e voie să facă asta oriunde; e vorba de plajă la lacul Michigan, (care e mare cît o mare, numai că are apă dulce); n-am avut aparatul foto la mine pentru dog-beach :((