Pe un perete din hol, de 10 ani aveam acelaşi ceas. Verde închis cu nişte auriu, urât, pătrăţos. Nu l-am schimbat până acum pentru că nu mi-a sărit în ochi vreun ceas mai frumos cu care să-l înlocuiesc, plus că ne obişnuiserăm cu el, aşa urât cum era. Exagerez, mama, nu-i chiar atât de urât.
Mno, şi pentru că tot aveam în redacţie două ceasuri de perete pe care nu le foloseam şi care stăteau aiurea pe acolo, m-am gândit, ca omu’, să duc unul acasă. Doar nu degeaba-s româncă, nu? Aşa că în seara asta, după ce mi-am terminat treaba, am pus mâna pe un ceas şi am plecat spre casă. Ceasul cu Danone, că doar nu era să-l iau pe ăla cu Antena 1. :D
N-am ajuns departe. În maşină, cu ceasul pe picioare, aud un „poc!” şi aştept să văd ce pică. A crăpat ceasul! De fapt, s-a spart sticla din faţă, bănuiesc că din cauza timpului care s-a dilatat, că altă explicaţie nu găsesc.
:)) Esti urmasa lui Einstein cumva? I-a vezi repede un arbore genealogic :))
Vezi, trebuia sa-l fi luat pe ala cu Antena 1! :P
cred ca i-ai luat-o altuia inainte si acea persoana a rostit vre-o incantatie!
A dat Danone-n clocot :)
E un semn… altadata sa nu iti mai iei (de lucru) de la servici acasa. :P
De fapt intre timp expirase Danonele, ca in ciuda aparentelor ele expira pana la urma…
Sau poate că este un semn că nu ar trebui să îl înlocuieşti pe cel vechi :D
Era Dan Voiculescu, ofticat ca nu ai luat ceasul plantat de plantele lui ca sa te spioneze.
A fost pedeapsa divina…
După ce l-am adus acasă, l-a luat mama în mână, ca să-l pună pe perete. Şi s-a spart sticla de tot, acum stă în cui, dar se va afuma urât. :-<