Dăm gherle, spunem brașoave – totul e în zadar!

Limba română este plină de expresii cu încărcătură culturală și istorică, multe dintre ele având origini surprinzătoare. Unele provin din nume de orașe, altele din umorul popular transmis din generație în generație. Cu toate că le folosim adesea în conversații, sensurile lor profunde și poveștile din spatele acestor expresii rămân adesea necunoscute. În acest articol explorăm împreună câteva dintre cele mai cunoscute: „a da gherlă”, „la Cuca Măcăii” și „a spune brașoave” – expresii care ascund în spatele lor bucăți de istorie, umor și adevăruri despre felul nostru de a fi.

A da (o) gherlă

Expresia „a da gherlă” este o expresie colocvială românească și înseamnă a da greș, a face o gafă, a eșua într-un mod rușinos sau neașteptat. Se folosește adesea cu tentă amuzantă sau autoironică, în special când cineva încearcă să facă ceva și rezultatul e departe de cel dorit.

Cuvântul „gherla” provine de la numele orașului Gherla din județul Cluj, cunoscut pentru închisoarea sa de tristă amintire, mai ales în perioada comunistă. Între anii 1945-1964 penitenciarul a funcționat ca închisoare politică a regimului comunist, iar între 1964 și 1989, ca închisoare pentru deținuți de drept comun. Din 1989 este penitenciar cu regim de maximă siguranță (Penitenciarul Gherla – Wikipedia).

A ajunge la Gherla sau a „da Gherla” era sinonim cu a o păți rău sau a ajunge la închisoare. În timp, sensul s-a nuanțat și a devenit mai general, referindu-se la orice tip de eșec.

Cea mai celebră gherlă dată de o vedetă din România este achiziția și, imediat după, falimentul fabricii de chibrituri din Gherla, județul Cluj, de către celebrul papagal cu laptop de la Antena 3 (îl știți, a întărâtat un motociclist până când a ajuns să ia bătaie de la el într-un ring, în mod oficial și, cum îi place lui, televizat). Orice faliment este motiv de tristețe, dar ăsta e singurul care încă mă face să mă simt all warm and fuzzy.

La Cuca Măcăii

Expresia „La Cuca Măcăii” este una dintre cele mai plastice și cunoscute expresii românești pentru a desemna un loc foarte îndepărtat, izolat, uitat de lume. Un mod ceva mai elegant de a spune despre un loc că este situat „la mama dracu’”. Se folosește peiorativ sau ironic, dar și metaforic.

Cu toate astea, comuna Cuca este cât se poate de reală și o găsim în județul Argeș. Cuca Măcăii nu există, dar există satul Măcăi, care aparține de comuna Cuca. Deci „Cuca Măcăii” este, de fapt, Cuca-Măcăi – care indică numele comunei și al satului aparținător.

Sat Măcăi, comuna Cuca, pe Google Maps – deci e cât se poate de real

Brașoave, minciuni, exagerări

„Brașoavă” este un termen folosit în mod colocvial pentru a desemna povești inventate sau neadevăruri, spuse pentru a înșela pe cineva sau pentru a face o impresie. Termenul poate fi folosit și în glumă sau într-un context mai informal, de obicei pentru a face referire la afirmații care sunt evident false sau exagerate.

„Brașoavă” își are rădăcinile (evident!) în orașul Brașov, și desemnează o poveste exagerată, o invenție, o minciună gogonată. Există o teorie populară care spune că în trecut, comercianții din Brașov ar fi fost cunoscuți pentru poveștile „înflorite” pe care le spuneau despre marfa lor ca s-o vândă mai bine. Astfel, cu timpul, „brașoavă” ar fi ajuns să însemne „poveste inventată” sau „minciună”. Nu e cel mai flatant lucru, dar are Brașovul destule lucruri faine cu care să contrabalanseze această rușine.

”Minte-mă frumos“ (foto Dan NovacPixabay)

Nu în ultimul rând, acum mai bine de un deceniu aveam cam aceleași preocupări lingvistice și constatam că ”în zadar” nu are nici o legătură cu orașul croat Zadar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.