Decembrie

Se zice că decembrie, fiind ultima lună din an şi „încărcată” de sărbători, ar trebui să fie luna în care devenim cu toţii mai buni. Este luna bilanţurilor, a planurilor şi rezoluţiilor pentru noul an, luna în care dăruim… Prin magazine, la radio şi TV vedem şi auzim colinde, melodii mai vesele sau mai lente, dar toate cu teme drăguţe.

Şi după ce închidem televizorul şi radioul şi coborâm puţin în lumea reală constatăm că de fapt nu-i chiar aşa. Decembrie este departe de a fi o lună liniştită, în care membrii familiei îşi dăruiesc cadouri etc. Neaua din colindele lui Hruşcă [mă rog, nu doar ale lui] nu ne mai bucură, dimpotrivă, ne enervează că îngreunează circulaţia, se fac multe accidente, trenurile au întârzieri uriaşe, copiii mari şi răi ne „bulgăresc”. Găsirea cadourilor pe care se obişnuieşte să la dăruim celor dragi presupune ore întregi de călcat în picioare prin magazine cu alţi binevoitori care, la fel ca noi, caută cadoul perfect, iar vânzătoarele nu sunt zâmbitoare, ca în reclame, ci obosite şi stresate de cea mai aglomerată lună din an. Nu degeaba decembrie se numeşte „luna cadourilor”, nu? Crăciunul nu mai înseamnă demult doar naşterea lui Isus, ci acea sărbătoare când ne întâlnim cu toată familia şi mâncăm ca nesătuii, bem ca porcii şi apoi ajungem la spital.

Nu ştiu de ce trăiesc cu impresia că luna decembrie ar trebui să fie una frumoasă. Eu de la începutul ei mă lupt cu tot felul de calendare, felicitări personalizate şi alte chestii „de sezon” şi am întâlnit zilele astea oameni care muncesc în decembrie cât n-au muncit tot anul. Totul pentru ca felicitările să ajungă la clienţi şi colaboratori, calendarele să ne amintească tot anul viitor de firma X, agenda în care ne scriem ideile să fie şi ea un „reminder” şi aşa mai departe. Ca să nu mai zic de toate „cadourile corporate” care se trimit de la o firmă la alta în luna decembrie, cadouri ce constau, de cele mai multe ori, în seturi de birou – pix, brichetă, carneţel şi suport, toate în aceeaşi culoare oribilă, obiecte pe care destinatarul le va recicla, cel mai probabil.

P.S. Totuşi, dacă nu eşti o rotiţă din sistem, unele cadouri pot fi chiar binevenite. În calitatea mea de rotiţă, m-am bucurat când am primit o cană personalizată şi o plită USB de la HP, de exemplu. :)

Dacă ai găsit o greșeală de redactare, mi-o poți semnala selectând textul cu pricina și apăsând Ctrl+Enter. Mulțumesc!

8 thoughts on “Decembrie”

  1. Hmm! Nu stiu cum sa incep chestia asta: in romana, engleza sau in romgleza!!!
    Incep cu romana!
    Ai dreptate Denisa. Mos Nicolae, Mos Craciun, Sfintul Vasile, Anul nou, Boboteaza, Pastele, Floriile, Sfinta Maria etc. s-au comercializat intr-un fel hmm… grotesc as zice!
    Si asta n-a fost de ajuns!
    Am CUMPARAT sarbatori noi!! Halloween!! Saint Valentine!!
    Totul comercializat la maximum!
    DACA NU CUMPERI DE LA NOI NU-ti iubesti familia, sotia, copilul, sora, fratele, mama, tatal, bunica, bunicul etc…
    Asta este adevaratul sens al sarbatorilor?
    Va mai aduceti aminte ultima data cind Colindatorii v-au batut la usa?
    Imi aduc aminte cind eram copil, tata si mama ascundeau pomul de craciun in spatele casei pina in seara de Ajun.
    Si atunci gaseau cea mai buna scuza sa ma trimita undeva sa ma joc cu alti copii ( care ca si mine erau trimiti sa se joace cu alti copii!)
    Si stii de ce? Ca intr-o ora sau doua sa puna POMUL! Si daca erau si cadouri… ERA FANTASTIC!
    Erau parintii nostrii doar SARACI SI PROSTI?
    Sau poate erau MODESTI SI DESTEPTI??
    ————————————————————-
    I came to America almost 20 years ago.. (A life time for most!)
    I adapted to the American traditions but I never gave up my own!! The one I do not believe in is SAINT VALENTINE!! What a crock!!!
    The one that I respect the most is Thanksgiving! Expressing gratitude for what you have! What a wonderful concept!!
    I think THIS SHOULD BE THE UNIVERSAL HOLIDAY! But not everyone that came here has the same feellings!
    You want proof? OK!

    BALADA LUI ION AMERICANU’

    De pe meleagul transilvan
    Plecat-a Ion peste ocean
    Lasându-şi strămoşeasca glie
    Cu… viză de la loterie!
    Şi deşi-i doar de vreo cinci ani
    Aici printre americani
    Curata-i limbă românească
    S-a transformat în… păsărească!
    Vorbeşte-acuma dezlânat
    Un grai americanizat :
    El peintuieşte, nu vopseşte,
    Toyota lui o drăivuieşte
    Fundaţia o diguieşte,
    Şi tot aşa el spiicuieşte…
    Numai atunci când se loveşte
    Şi-şi dă cu hemăru‘ în deşte
    Înjură neaoş, româneşte!
    Şi-a luat un bilding prăpădit
    Şi ca românul a muncit
    Prin arşiţă şi prin zăduf;
    De-a pus clădirii un nou ruf,
    A pus şi făum, a tencuit,
    Floru, cam vechi, l-a senduit
    Doi coţi de lac apoi a dat
    Şi giabul ieri l-a terminat!
    În tracu-i nais, din ocşăn luat
    Apoi spre casă a plecat.
    Doar la un stor s-a mai oprit
    Să ia ceva de drincuit
    Ba şi un muvi-a rentuit.
    Şi după şauăr, a mâncat,
    Un pic la niuuzuri s-a uitat
    Şi-a adormit cu berea-n mână
    ‘Călăul’ de… limbă română!
    Da! Ăsta-i Ion Americanu’!
    În casa lui nu-i nici Rebreanu,
    Nici Goga şi nici Voiculescu,
    Alecsandri sau Eminescu!
    La el în casă nu găseşti
    Nici măcar ziare româneşti
    Şi vreo revistă de-a citit
    E… c-a primit-o gratuit!
    Şi-s mulţi ca el, ce nici un cent
    N-ar da pe un abonament
    La vreo revistă românească
    Religioasă sau lumească!
    Aşa că, Ioane, eu îţi zic
    Să nu mai fii aşa mojic!
    Respectă-ţi limba strămoşească
    N-o fă… româno-englezească!
    Eşti greu de cap şi nu mă mir
    Că poceşti limba lui Shakespeare
    Dar cum poţi, omule năuc,
    Să strici şi limba lui Coşbuc?!….
    Căci doar această limbă dulce,
    De la Ureche şi Neculce
    Iţi este în străinătate
    Singura ta identitate!
    Şi tu, românul meu pribeag
    Ce-aici pe un străin meleag
    Ţi-a fost sortit să vieţuieşti
    Comoara limbii româneşti
    În suflet de n-o vei purta
    Ce goală v-a fi viaţa ta!
    Chiar de-ai trăi pe-un colţ de rai
    De vei uita al mamei grai
    În care-ai spus primul cuvânt,
    Şi-ai înălţat spre cerul sfânt
    Cu glasu-ţi sincer şi umil
    Prima ta rugă de copil
    Vei fi, chiar dacă eşti bogat
    Un venetic înstrăinat!
    Străin în ţară străină,
    Copac fără rădăcină.

  2. Anul asta chiar sunt stresata din n motive.Mi-as fi dorit cel mai mult sa plec.A venit zapada.S-au blocat trenurile.Mai bine ca n-am plecat.Si totusi…

  3. Da, inclusiv presedintele Basescu a devenit mai bun in Decembrie. Dupa ce a fraudat masiv alegerile, s-a gandit sa-l puna pe Boc din nou prim ministru. A facut o fapta buna, i-a mai dat o sansa, ca nah e in pragul sarbatorilor, trebuie sa facem fapte bune :)

  4. Pingback: Denisuca – nevastă de Coşmar » Balada lui Ion Americanu’
  5. ador luna decembrie, ador sa fac felicitari pt prieteni, sa pap mandarine ce-mi aduc aminte de revelion, sa pun beculetele in curte si sa aranjez bradul, sa-l astept pe fratimiu sa se intoarca de la studii, sa gatesc checuri cu scortisoara, sa mi caut rochie de revelion ahhh, luna decembrie e luna in care am mereu colinde in cap :) imi place mult cum scrii, ma bucur ca te-am descoperit

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.