Locuinţa mea de vară

…nu e la ţară, e tot la semi-oraş, între betoanele construite de Ceauşescu. Dar, din când în când, mai merg, împreună cu ai mei, la ţară, adică într-un sat adevărat [altul decât Hunedoara]. Sâmbătă am copt vinete şi cum ar fi fost crimă să le coacem pe aragaz sau în cuptor, am mers la ţară. Şi-am copt… şi-am copt… 45 de kilograme de vinete, în câteva ore de stat într-o căldură greu de imaginat.

vinete

Dar la toamnă cine o să aibă cea mai bună zacuscă din ţară? Eu. Şi cine o să primească zacuscă? Cine-a stat cu mine în căldura aia, la copt de vinete. Atât. :D

12 thoughts on “Locuinţa mea de vară”

  1. n`am mai facut zacusca in casa de multa vreme, acum cativa ani a cumparat mama vinete, gogosari, etc tot ce trebuie si de la atata copt si mirosul de vinete coapte+caldura infernala a facut o frumoasa criza de fiere si s`a simtit ca naiba cateva zile. eu am sfarsit prin a coace si curata tot ce a mai ramas si bunica mea a fiert zacusca si a pus`o in borcane. de atunci maica`mea nu s`a mai atins de zacusca lol. :)

  2. Nu te cred ca iese bună zacusca decat după analiza atentă a unui esantion :)
    Cred ca nu functioneaza „notify on followup comments”

  3. Cristi, o să văd care-i treaba cu comentariile.
    Cât despre zacuscă… eşti invitatul meu la degustat. Numai împreună cu Monica şi numai după ce se întoarce Mufică din ţările calde. Şi, desigur, după ce voi face zacusca. Pentru că deocamdată am copt doar vinetele. :P

  4. Pingback: 2008, un an de 42 de GB | Denisuca - nevastă de Coşmar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.