Despre naşterea prematură

Luna trecută am vorbit despre infertilitate. Dar asta nu e singura problemă a tinerelor femei [de fapt, a tinerelor cupluri, doar că femeile sunt cele care “duc greul” unei sarcini] care îşi doresc un copil.

Din păcate, aud tot mai des despre femei care reuşesc, într-un final, să rămână însărcinate, dar pierd sarcina. Motive pot fi o mie, ca s-o citez pe o doctoriţă pe care am întâlnit-o cândva într-o împrejurare pe care prefer să nu mi-o amintesc. Am auzit de la prietene şi cunoştinţe atâtea poveşti despre sarcini pierdute, că mă şi mir că încă se mai nasc copii, că mai există, totuşi, sarcini duse la bun sfârşit.

Şi dacă se întâmplă să “scapi” de infertilitate, să treci cu bine de primele trei luni de sarcină – care sunt critice, încă nu te poţi culca pe o ureche, pentru că mai există un risc: naşterea prematură.

Rata natalităţii în România a suferit o continuă scădere, iar incidenţa naşterilor premature este de cel puţin 7,5 la sută, unele surse afirmând că ar putea să se apropie de fapt de 12 procente – mai ridicată decât în Uniunea Europeană, unde procentajul este de 7,1 la sută. 

Costurile îngrijirii unui copil născut prematur sunt considerabile şi foarte probabil subestimate, cu impact substanţial asupra bugetului sistemului de sănătate şi asupra familiei.

Reproducerea umană asistată medical susţinută din fonduri publice este o investiţie, nu doar un cost, prin beneficiile pentru societate şi stat, inclusiv beneficii financiare prin contribuţiile viitoare la fondurile de stat. Impactul macroeconomic pozitiv al reproducerii asistate este demonstrat de studii de evaluare efectuate în ţări cu sisteme de sănătate diferite (SUA, Marea Britanie şi Suedia) prin calcularea veniturilor la bugetul de stat urmare a investiţiei în reproducerea asistată.

Pentru România, aceasta înseamnă pe de o parte acordarea susţinerii financiare cuplurilor subfertile care urmează o procedură de reproducere asistată medical şi, pe de altă parte, clarificarea şi convergenţa cu celelalte ţări europene a legislaţiei privind abordarea terapeutică a infertilităţii.

Recomandările experţilor în medicină perinatală susţin beneficiul progesteronului micronizat administrat vaginal în prevenirea naşterii premature. Progesteronul natural are proprietăţi dovedite de a inhiba contracţiile uterine, efect util atunci când există risc de declanşare prematură a contracţiilor uterine şi naştere prematură.

Formele de progesteron cu administrare vaginală sunt prima linie de tratament în suportul de fază luteală*.

* Luteal phase

Foto: The Guardian

4 thoughts on “Despre naşterea prematură”

  1. Probabil ce voi spune acumva suna ca o placa invechita pe care toti o repeta si multi o iau in deradere. Inainte nu erau atat de multe sarcini pierdute sau premature. O fi din cauza stilului de viata? Sau poate din cauza alimentatiei si otravurilor pe care le cumparam din supermarket? :)

  2. Eu sunt un copil prematur, subgreutate si considerat avorton la vremea nasterii, dar cum asta se intampla acum aproape 30 de ani nimic nu era ca astazi,astazi cand chiar eu port o sarcina de 3 luni.
    Mi-am dorit copilul asta mai mult decat orice pe lume si cand in sfarsit a venit am fost nevoita sa fac un pas dupa mare dupa fericirea vestii, sa ma informez daca nu cumva va veni la fel ca si mine mai repede si bolnavior, din fericire dupa consulturi si analize amantite raspunsul a fost negativ, atat eu cat si pruncul suntem sanatosi.
    Nu-i de ajuns, insa. Am primit recomandari ca:
    – a ma feri de un efort sustinut si peste limita suportabilitati.
    -de mancarea nasatoasa, bauturi nepotrivite
    -Miscari bruste si violente.
    -Nesomn
    -Stres.
    Toate cele cate le-am zis sunt lucruri atat de cotidiene, de care toate ne lovim, important e sa ne putem detasa de ele. Asta e secretul unei sarcini sanatoase si duse la timp.

Leave a Reply to Denisuca Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.