SĂNĂTATE: Despre terapia cu piatra de jad

Mereu am fost adepta medicinii alopate. Sunt de părere că dacă oamenii de știință au studiat ani de zile (chiar sute de ani) și au ajuns la ceea ce este, astăzi, cea mai bună variantă de tratament pentru o boală, dacă au amestecat și testat și au creat medicamente care astăzi vindecă aproape orice boală, a te opune științei este ca și cum ai face pișu contra vântului. Eu sunt pro vaccinări, pro medicamente, pro tratamente rapide și, pe cât posibil, non-invazive ale bolilor. Dacă voi avea nevoie vreodată de o intervenție chirurgicală, o voi accepta fără probleme. Mi se pare stupid să te opui evoluției. 

Am făcut această introducere ca să înțelegi, dacă ești prima dată pe acest blog, că nu sunt o persoană care se tratează exclusiv cu remedii naturiste; medicamentele naturiste sunt grozave, dar atunci când vorbim despre o răceală, o afecțiune ușoară etc. Când suferi de boli grave, nu te mai poți baza exclusiv pe ceea ce odată numeam leacuri băbești (pentru că erau recomandate și folosite de „babe”).

Și mai sunt situațiile în care intervenția chirurgicală este necesară, dar nu recomandată. Mama mea, de exemplu, se afla la începutul acestui an într-o situație de genul ăsta. Avea hernie de disc și dureri cumplite, atât de mari, încât mișcările îi erau limitate, la orice efort fizic o chinuia durerea, lua pastile cu pumnul și era deja la un pas de depresie. Când vezi că nimic nu funcționează, că iei medicamente și nu simți nici o ameliorare, începi să intri în depresie. Nu este o exagerare, din păcate, și am auzit că este frecventă la persoanele care suferă dureri mari pe perioade de timp mai lungi.

Ai mei și-au făcut la țară un colțișor de rai, așa că de când dă căldura și până când iarna nu mai poate fi împinsă, locuiesc acolo și foarte greu îi scoți din acel mediu. Însă durerile mamei mele și imposibilitatea de a face chiar și treburile mici dintr-o gospodărie au adus-o la oraș, unde s-a deschis un centru de terapie cu pietre de jad.

Vă dați seama că am ridicat o sprânceană sus de tot când am auzit despre asta. Totuși, dacă un om a fost suficient de curajos încât să investească sume mari de bani într-un centru de recuperare alternativă, mi-am spus că merită să-i dăm o șansă. Ce bine că ne-a dat și el o șansă și ne-a primit la tratament!

Mama a făcut 10 ședințe și pentru că nici eu nu credeam că o să se facă bine în mod aproape miraculos, am filmat-o când s-a urcat, cu greu, pe patul cu role de jad, iar acum zburdă prin gospodărie. Nu este complet vindecată, dar trebăluiește toată ziua, se mai ajută cu pastile, cu câte un masaj cu diverse alifii, dar zburdă. Înainte de terapia cu pietre de jad, eram aproape convinși că o s-o ducem la operație, la Tg. Mureș. După, și-a făcut băgăjelul și s-a întors la țară.

Dar hai să vă spun ce este terapia cu jad. În Hunedoara s-a deschis de curând un centru dotat cu două saltele din jad și două paturi cu role din jad, centuri de turmalină și lumină infraroșie care fac elongație mecanică. Saltelele seamănă cu acele huse făcute din mărgele de lemn pe care le avea bunicul pe scaunele de la Dacia 1310, doar că în loc de mărgele din lemn sunt niște bulinuțe din jad. Acestea se încălzesc destul de mult, tu îți pui prosopul pe saltea și te așezi comod, iar timp de 40 de minute te relaxezi total, timp în care organismul îți este pregătit pentru procedura efectivă de elongație, care durează alte 40 de minute.

Dacă în primul caz simți doar căldură, când încep rolele de jad să te frământe simți durere, în special acolo unde ai probleme. Am avut febră musculară după un tratament demonstrativ pe acest pat cu role din jad, iar dacă nu aș fi experimentat pe proprii mușchi, nu aș fi crezut că este posibil. Patul este controlat de un computer care începe prin a-ți face o analiză a locurilor cu probleme, iar programul de tratament este personalizat. Spun asta convinsă fiind că este adevărul-adevărat, pentru că eu și doar eu știam că am probleme la baza coloanei și… după o scurtă pipăială a aflat și computerul și mi-a croit un tratament fix pentru zona aia. Atât au insistat rolele să mă frământe fix acolo, ceva de speriat!

Ei bine, revenind la mama mea, deja după 2-3 ședințe se simțea mai bine. După a zecea s-a pus pe picioare. Poate că, în ciuda faptului că am testat și eu patul și am văzut că funcționează, jadul nu a avut nici un efect și, de fapt, starea ei de sănătate s-a îmbunătățit ca urmare a masajului cu acele role încălzite. Nici nu mai contează. Important este că e mai bine. Și mai important ar fi să se menajeze, dar astea-s vise, știu că va munci toată viața ei, așa cum face și mama ei, de când se trezește și până se culcă. Dar acum poate să își facă de cap!

Dacă tu suferi sau știi pe cineva cu hernie de disc sau alte probleme ale coloanei, recomand să citești despre acest tratament, să te documentezi și să alegi cum consideri de cuviință. Eu știu că pentru mine personal a fost o minune: ne-a întors din drumul către o intervenție chirurgicală care ar fi lăsat urme nasoale și cu o recuperare post-operatorie de durată.