blog my mind
Dacă aţi observat că în noaptea asta am publicat trei articole – ăsta fiind al patrulea – şi vă gândiţi că sunt cam neserioasă pentru că nu v-am răspuns la mailul ăla, să ştiţi că nu e acelaşi lucru. Nu mă judecaţi greşit.
Nu e un secret că iubesc ploaia. Când mi-am făcut primul cont pe Twitter, mi-am zis @raingirl – trebuia să găsesc un username care să mă reprezinte şi nu voiam să-mi folosesc numele, nici eu nu mai ştiu de ce. La noi în judeţ e ceva cod colorat de ploaie, chestie care pe mine mă Read More …
Aproape că-mi vine să zic că am împlinit 32 de ani pe nesimţite, dar asta m-ar face nesimţită şi zău că nu-s, sunt fată simţitoare, sunt o finuţă, ce pana mea! Scriam pe Facebook că de când am împlinit 31, adică din octombrie 2013, am crezut încontinuu că am, de fapt, 32 de ani. N-am Read More …
Probabil că ați remarcat că în ultima săptămână am cam lipsit de pe blog. Nu am fugit în lume, sunt acasă, dar sunt foarte ocupată. După cum se vede și din poză, „ocupația” e de bine. Atât de bine, încât nici nu m-am supărat că de ziua mea am stat mai mult cu nasul în Read More …
În copilărie, când ne jucam de-a casa, ne făceam că primim musafiri, că punem masa, că luăm cina cu prietenii etc. Ne jucam de-a oamenii mari – nu am folosit niciodată în copilărie termenul de „adult”, eram noi, copiii, şi ei, oamenii mari. Ei bine, nu ştiu exact când şi cum s-a făcut tranziţia de Read More …
Nu sunt în concediu, deşi mi-ar plăcea. Vai, ce mi-ar mai plăcea, dar până nu-mi vine înlocuitoarea în ţară, sunt „stuck” aici, cu ziarul ăsta pentru care aproape că nu mai am nervi. Aşa-i întotdeauna înainte de concediu, parcă se umple paharul şi nu mai am chef de nimic, mă deprimă numai gândul că trebuie Read More …
Disclaimer: Blogul ăsta e departe de perfecţiune. Are momente când dă rateuri mai mari decât mine, dă erori când urc poze, uneori îmi spune că „fatal error”, alteori nu salvează ce am scris, iar toate astea au dus la o lehamite care m-a cam îndepărtat de el. Mi-e dor să nu mai trebuiască să-mi bat Read More …
Suna mai bine „I love being an adult”, dar dacă asta avem, cu asta defilăm. Chiar îmi place că pot face tot ce vreau, atunci când vreau, aşa cum vreau eu. Ce-i drept, eu sunt un caz special – nu trebuie să mă trezesc în fiecare zi cu noaptea-n cap, nu trebuie să merg la un serviciu pe care-l Read More …
Mi-e dor de borcanele alea de 800 care se dezbrăcau de etichete doar dacă le puneai în apă călduţă. Mi-e dor de aracetul pe care nu trebuia să-l rezeci minute întregi ca să ai un borcan curat. Astăzi, cu cât e lipiciul mai puternic, cu atât mai bine – pentru producător. Să stea eticheta pe Read More …
Ani la rând am râs, în sinea mea, de bolile sau afecţiunile astea domneşti. gen anxietate, depresie, astenie. Până când am aflat, pe propria-mi piele, că astenia de primăvară nu e o balivernă. Mă trezesc cu chef de viaţă, dar odată cu soarele, se duce şi cheful. Şi cum eu mă trezesc cu două-trei ore Read More …