blog my mind
Anul trecut, prin august, m-am „lăsat” de medicamente. După ani buni în care funcţionasem pe bază de Piafen şi cafea, am decis că a venit vremea să nu mai iau nici un medicament. Durerile aveau să treacă aşa cum au venit, de vitamine n-am nevoie, aşa că nu avea cum să fie prea greu. Cele Read More …
Nu am zburat niciodată. Nu pentru că mi-ar fi frică, ci pentru că încă nu mi s-a ivit ocazia. Totuşi, cred că primul meu zbor cu avionul ar trebui să fie unul scurt, ca să fiu pregătită pentru marele zbor către New York şi să nu mă simt ca Victor Navorski din Terminalul. Îmi doresc Read More …
Afară-i soare, cald şi frumos. Eu m-am trezit *ceva* mai târziu decât Sebi şi Andrei, aşa că în loc să-mi beau cafeaua în Irish Pub, am băut-o acasă, în faţa PC-ului. Nu-i rău, pentru că afară cântă păsărelele [nu vă gândiţi la prostii, am zis păsărele, nu păsărici] şi mi se pare că a cam Read More …
Constat că nu mai am răbdare să stau pe net cum stăteam „în tinereţe”. Nu-mi mai place să scriu articolele lungi pe care le scriam odată, iar când văd pe bloguri articole ca ale lui Subi, cu intertitluri, documentate, cu introducere, cuprins şi încheiere, mi se ridică părul [de] pe cap. Şi asta nu neapărat Read More …
Vestea bună este că joi ne duce Andrei la Cluj – nu, nu cu forţa, ne duce cu acordul nostru, dacă pot spune aşa. Vestea proastă este că nu mai prindem Schnitzilla. Vestea bună este că a cam venit primăvara. Vestea proastă este că n-o să mai pot purta hanoracul de la Sheepses. [promit o Read More …
Am ramas uimită… când pe zidul unei case am citit „Hoţi Bandiţi”. Eram convinsă că prin zona aia sunt hoţi şi bandiţi, dacă aşa scria. Asta până când am mai crescut şi mi-a spus tata bancul cu babele şi magazia de lemne şi atunci m-am liniştit. Mi se părea fantastic… să fii mare şi să Read More …
Anul trecut, eu şi Sebi am vrut să facem o faptă bună: să adunăm mai multe componente şi să „construim” nişte calculatoare pe care urma să le donăm Primăriei ori Inspectoratului Şcolar Judeţean. Până la urmă, intenţia nu s-a materializat, pentru că toate componentele ar fi trebuit aduse din mai multe oraşe ale ţării, iar Read More …
Când am plecat de-acasă încă mai era primăvară. Odată ajunsă în Deva, judecând după ploaia măruntă cu care am fost întâmpinată, am concluzionat că primăvara se mai lasă aşteptată. Şi ca distracţia să fie completă, administratorii clădirii în care lucrez au decis să oprească încălzirea. Acum stau cu un calorifer [sau încălzitor, whatever] electric lângă Read More …
Duminică am fost la ţară, dar înainte de asta, Sebi s-a „jucat” cu pistoalele pe la poalele Cetăţii din Deva. Când ne întorceam pe drumul dinspre Cabana Căprioara, am zărit un animăluţ. Un bursuc, da’ mai mic. Sau poate chiar un urs în miniatură. Era căţeluşa care acum se odihneşte – a avut o zi Read More …
UPDATE: S-a dat! Remus şi cele două fete ale lui au convins-o pe soţia lui şi mama lor că Miki trebuie să fie a lor. Pe Miki o va chema Denisuca şi sunt sigură că o să fie la fel de iubită cum aş fi iubit-o eu, dacă nu chiar mai mult – sunt două Read More …