Leapşă: Când eram mică…

Am ramas uimită… când pe zidul unei case am citit „Hoţi Bandiţi”. Eram convinsă că prin zona aia sunt hoţi şi bandiţi, dacă aşa scria. Asta până când am mai crescut şi mi-a spus tata bancul cu babele şi magazia de lemne şi atunci m-am liniştit.

Mi se părea fantastic… să fii mare şi să poţi face ce vrei tu.

Îmi plăcea… să umblu prin casă cu mâinile pline cu pixuri şi creioane şi cu un caiet la subraţ.

Credeam că… învăţătoarea pe care am cunoscut-o în clasa I o să-mi fie învăţătoare toată viaţa. De-asta cred că m-am cam strâmbat când am văzut-o prima dată. Era cam bătrână…

N-am înţeles… multe lucruri, dar aşa-i când eşti copil.

Nu înţelegeam… de ce trebuie să port numărul matricol cusut pe haină. Pentru comunişti, eram doar un şir de numere. Pentru mine, eram Denisa.

Leapşă de la BlindGirl. Merge mai departe la toată lumea. Să vă văd! :D

9 thoughts on “Leapşă: Când eram mică…”

  1. Interesanta leapsa. Mi-a placut si am luat-o.

    N-am avut numar matricol, dar am fost pioner cu siret rosu.

    Am umplut vreo 2 caiete cu majuscule, pana a ajunge la scoala, cand am urat temeinic cearneala si stilourile.

    1. Deci două babe, la plimbare. Una dintre ele zice:
      – Hai să ne odihnim puţin. Uite, hai să intrăm la cofetăria asta.
      – Unde?
      – Aici, nu vezi că scrie „COFETĂRIE” pe uşă?
      – Şi tu crezi tot ce scrie?
      – Păi dacă scrie că-i cofetărie, ce-ar putea fi?
      – Lasă, că şi eu am văzut ieri pe o uşă scris „P*LA” şi când am intrat, era depozit de lemne!

  2. Mersi fain pentru ca mi-ai reamintit bancul asta. Acuma am o problema: un copchil a zgariat acelasi cuvant pe portiera masinii cu care trebuie sa ne miscam saptamana asta. O fi crezut ca-i depozit de lemne?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.