Ulei aromat, cu chili şi piper

Ce-avem noi aici?

În urmă cu doi ani jumate, citeam pe blogul lui Mazi* despre uleiurile aromate făcute în casă. Nici nu ştiam pe atunci de existenţa uleiurilor aromate în comerţ, aşa că a fost o noutate pentru mine.

Sebi mi-a făcut imediat un amestec de ulei de măsline cu ardei iute [chili, de-ăla mic şi roşu, nu ardeiul iute din grădina bunicii], iar după două săptămâni aveam un condiment care îmi făcea pizza şi mai picantă decât era. E destul de greţos – e ulei, până la urmă – aşa că nu l-am folosit prea des, de-aia după atâta timp încă mai am aproximativ un sfert de litru.

Zilele trecute am comandat o pizza foarte iute care nu a fost iute aproape deloc, aşa că am simţit nevoia s-o „îmbunătăţesc” cu nebunia asta de ulei aromat şi foarte picant. L-am mirosit să văd în ce stare se mai află şi mi s-a părut că simt miros de acruţ – adică nu acru-acru, ci aproape acru, aşa că i-am propus lui Sebi să îmi mai facă „o tură”. 

Am început prin a căuta o sticlă, n-am găsit niciuna goală, aşa că am „sacrificat” ketchup-ul Heinz care părea să producă penicilină în frigider şi am purces la curăţat sticla de etichetă. Am eu o boală cu etichetele de pe sticle şi borcane: dacă înăuntru nu se mai găseşte conţinutul original, mi se pare aiurea să citesc „Castraveţi muraţi” când în borcan e sfeclă, la fel cum dacă în sticlă am ulei picant, nu vreau să citesc despre cele 57 de varietăţi de ketchup de la Heinz. Eticheta originală s-a dezlipit destul de uşor, după ce am lăsat-o vreo trei minute sub jet de apă caldă, cu eticheta aplicată de importatorul în România a fost mai nasol, dar cu partea neascuţită a lamei unui cuţit şi ceva mai multă apă caldă am reuşit s-o dezlipesc şi pe aia.

Dacă vreţi să vă faceţi şi voi ulei aromat/picant, vă recomand să-l amestecaţi şi să-l păstraţi într-un recipient de sticlă, nu din plastic; la câtă capsaicină e în amestecul ăsta, nu m-aş mira să dizolve plasticul [just kidding! or am I?].

Buun, iată cum am făcut noi:

  • am rupt codiţele de la cei 22 de ardei iuţi uscaţi în prealabil pe sfoară
  • i-am pus în sticla curată
  • am pus peste ei – de fapt, pe cine păcălesc eu aici? Sebi a pus: piper roşu, piper verde, piper dulce
  • am umput sticla cu ulei de măsline – de resturi de măsline, da’ cine mai pune la socoteală?
  
  

Acum trebuie să aştept două săptămâni, timp în care pişcăciunilevor sta la macerat în ulei, iar după asta voi avea probabil cel mai picant ulei din vestul ţării. !

  

* aici e articolul lui Mazilique

13 thoughts on “Ulei aromat, cu chili şi piper”

  1. Am fost foarte departe cu raspunsul la ghicitoarea lui Sebi. Sincer multumesc pentru pont, cred ca o sa incerc acest „ulei aromat” pentru ca imi place mancarea mai iute si piperata.

  2. Nu ar merge mai rapid daca ai scoate semintele si ai zdrobi ardeii?

    Eu vreau sa-mi fac asa de zmeura, sa miroasa hainele frumos. Si am de gand s-o zdrobesc, sa se faca mai repede

  3. Chiar zilele astea ma intrebam cum se face uleiul asta iute. La noi se gaseste in pizzerii, dar ardeiul din el e tocat/maruntit si arata ca o… zacusca pe fund. O sa incerc sa fac si eu dupa indicatiile tale ca imi place la nebunie pe pizza.

    1. @sarah: Vai, îl ştiu, dar nu-mi place! Atunci când mănânc picant, nu vreau să îmi ard cerul gurii, vreau să simt că mă pişcă, dar nu să sufăr şi să nu-mi mai simt limba şi cerul gurii câteva ore după ce mănânc.
      Sosul tabasco „bate” cumva înspre acru-dureros, în timp ce ardeiul iute e doar pişcăcios. :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.