Denisuca

Acest blog există pentru că, în urmă cu 27 de ani, doi tineri frumoşi şi deştepţi au spus “da” în faţa ofiţerului stării civile din Deva.

Acei doi tineri frumoşi se numesc Geta şi Fane [sau, pentru blogosferă, mama şi Ovi] şi sunt părinţii mei. Iar astăzi se împlinesc 27 de ani de la cununia lor civilă. Vă mulţumesc, Lalas, pentru că aţi crescut aşa un copil cuminte şi frumos şi deştept şi modest! Şi că îl mai suportaţi încă. Dar nu e chiar aşa de greu, riiight?

Peste câteva zile, urmează să fac şi eu acest pas. Sper ca eu şi Sebi să ne iubim la fel de mult şi peste 27 de ani şi să avem un copil care să ne ureze “La Mulţi Ani” pe blog.
La mulţi ani, deci!

M-am intalnit, intamplator, cu un jurnalist devean - un editorialist pe care-l citesc cu drag de mult timp. Nu stiam ca ma cunoaste, desi ne salutam de ceva vreme. El “saru’mana”, eu “buna ziua” si tot asa.
Ei bine, azi am avut surpriza sa constat ca ma cunoaste, ba mai mult, imi citeste blogul si ii place cum scriu. Sincer, am fost flatata, altfel n-as fi simtit nevoia sa scriu asta pe blog.
Sunt atatia “jurnalisti” care habar nu au ce e un blog, incat am fost chiar surprinsa sa constat ca omul de care vorbesc imi citeste blogul si, cu toate ca nu l-am intrebat nimic, mi-a spus ca-i place cum scriu pe blog.
Pentru intamplari ca asta zic eu ca merita sa “te tii” de blog, chiar daca uneori ti se pare prea mult - serviciu, blog, viata personala etc.
Va multumesc, domnule Gruian.

P.S. N-am diacritice pentru ca-s in deplasare, mi-e lene sa umblu in setari si nu este nici wireless, deci nu pot scrie de pe laptop.

Dacă ieri v-am prezentat [cum să zic “I shared it with you”? V-am îmăprtăşit?] o melodie faină în limba maghiară, azi avem ceva şi mai interesant. Primăria municipiului Hunedoara nu este “primăria”, ci primária. Cu accent ascuţit, ca la vecinii noştri din vest.

Read the rest of this entry »

E pentru a doua oară în câteva zile când pierd blogroll-ul. Sunt trei widget-uri de text goale în sidebar-ul meu. Da, ştiu, trebuia să fac backup, să am blogroll-ul în widget-ul dedicat etc. Dar totuşi, cum e posibil să se golească widget-urile alea fără ca eu să fi umblat la ele?
Hmm. Am draci.

Blogroll-ul revine mâine, azi nu cred că mai am răbdare să-l refac.

UPDATE: Am uitat pe cineva?

Ştiu melodia asta de mulţi ani, dar până azi n-am ştiut în ce limbă e cântată [deşi aveam o vagă bănuială] şi nici ce spun versurile. Ascultaţi şi citiţi până la sfârşit!

Deep Forest - Marta’s Song

Deep Forest - Marta's Song

Versurile în maghiară:
Read the rest of this entry »

Leapşă de la BlidGirl: ce muzică din filme mi-a plăcut în mod deosebit?
Sunt multe, dar acum nu-mi vine în minte decât Ed TV, film în care Bon Jovi a cântat Real Life.

Bon Jovi - Real life
Asculta mai multe

Azi m-am jucat cu zoom-ul obiectivului lângă fântâna arteziană din sensul giratoriu de la Lido, în Deva. Ce-a ieşit vedeţi mai jos.

UPDATE: mai am trei [prima, a doua, a treia].

Read the rest of this entry »

Din 10 iulie, Artima Deva se va numi Carrefour Express. Pe site-ul Carrefour Express scrie că magazinul Artima Deva “se va remodela”.

În calitate de client de luni şi marţi al acestui magazin, sper din tot sufletul că personalul angajat la noul Carrefour Express va fi mai bine instruit decât personalul magazinului Artima, cu care am avut neplăceri de mai multe ori.

Deci 10 iulie, ora 9.

Pe blogul destinat oraşului Deva. Mă gândesc să public acolo tot ce ţine de Deva, de-acum înainte. Sau mai bine nu?

Dorel este muncitorul român.

E mereu obosit, chinuit de o lene ancestrală, iar principala lui “trăsătură” este lehamitea. Dorel s-a născut obosit şi trăieşte pentru a se odihni. La servici merge pentru că altfel ar muri de foame, dar de obicei îşi caută un loc de muncă unde să lucreze cât mai puţin.

Cel mai important, atunci când se angajează, este patronul. Cu cât e mai indiferent, cu atât mai bine. Criteriul de bază este să “nu-ţi aibă treaba”; adică să te lase în pace atunci când tu nu ai chef de muncă, să te înţeleagă, că doar şi tu eşti om.

Dorel e peste tot. E încărcător-descărcător la depozitul cu materiale de construcţii, “consultant vânzări” la supermarket, dar mai ales e meşterul care-ţi drege una-alta prin casă. Şi aşa de bine le drege încât… eu am rămas, aproape o săptămână, cu o gaură în loc de geamul de la sufragerie. Pentru că lui Dorel i-au greşit alţii ca el comanda şi au trimis un geam cu alte dimensiuni.

Norocul meu a fost că ploaia n-a venit până când am avut eu geamul montat. Hunedorenii ştiu acum pe cine să înjure pentru căldura de săptămâna trecută.

M-am hotărât: începând de azi, nu mai accept să fiu tratată urât de către vânzătoare.

Exemplul 1:
Chioşcul de lângă CEPROMIN [clădirea în care lucrez eu]. Trei sau patru tanti care lucrează pe schimburi. Le ştiu pe toate de şase ani şi nici una, niciodată, nu m-a tutuit, deşi sunt, poate, de-o vârstă cu mama. Eu le vorbesc frumos, ele îmi vorbesc frumos.

Exemplul 2:
Orice magazin unde vânzătoarea are peste 30 de ani. Cer, frumos, ceva. “De care vrei?” sau “N-ai mărunt, că n-am să-ţi dau rest?” aud aproape de fiecare dată.

Vitelor, dacă nu îmi puteţi răspunde folosind pronumele personal de politeţe, aşa cum mă adresez eu, o să vă răspund cu aceeaşi monedă. You don’t respect me, I don’t respect you. Da’ până când?

Cât despre ţigănuşii care-mi cer bani adresându-mi-se cu “taaantiii”… să aştepte până le-oi da eu un ban!

Torino Bocaniciu, preşedintele Sindicatului Thalia din cadrul Teatrului Municipal Deva, a trimis o adresă [click aici] Autorităţii de Sănătate Publică în care atrage atenţia asupra faptului că teatrul e plin de ţânţari şi… purici!

Brrr! Brrrr!

E luni. Nimeni n-are chef de muncit azi, nu? Mai ales dacă nu este cafea…

Ideea acestui post mi-a venit, ca multe alte idei, când făceam duş. Între timp, am văzut că şi Cabral s-a luat de reclamele tâmpite şi, ca să fiu corectă până la sfârşit, Maddox le-a urat demult marketerilor “take your x-treme marketing and shove it!”.

Şi totuşi, nu cred că strică dacă le mai spun şi eu celor care vin cu ideile astea pentru numele produselor că multe, foarte multe dintre ele sunt aiurea. Aşadar, dragilor: să ştiţi că nu-i nimic “răcoros” la un săpun care se numeşte Pop Glam [Oriflame], aşa cum nici o pastă de dinţi nu curăţă mai bine dacă se numeşte Extreme Clean [Blend a med, Aquafresh etc]. Iar astea sunt doar două exemple, pentru că eu nu mă mai uit la TV de ceva vreme.

Produsele trebuie vândute, înţeleg asta, iar ca să le vândă, producătorii au nevoie în primul rând de o imagine bună a produselor, apoi de o promovare eficientă, branding, naming… ing! Dar de aici până la a-mi oferi o pastă de dinţi “extremă” e cale lungă. Sau poate că mi se pare mie.

Despre “super oferte” ce să mai zic? De când Connex a lansat “super oferta” nu-ştiu-care, nici o ofertă nu-şi mai permite să fie doar ofertă. Nu, acum toate sunt super oferte.

Sintagma asta, dacă nu există, ar trebui inventată. Aşa cum există zile de post, eu trăiesc unele zile de macro. Adică zile în care vreau să fotografiez toate obiectele posibile de [foarte] aproape, folosind modul macro.

Astăzi a fost una din acele zile, poate şi pentru că am avut norocul de a ieşi la iarbă verde, unde sunt multe flori şi mai ales multe gâze. Da, camera mea foto ştie şi macro, de când i-am cumpărat filtre speciale pentru aşa ceva.

Ce-a ieşit vedeţi mai jos. Eu sunt tare mândră de poze. Normal, altfel nu mă mai lăudam cu ele pe blog.

Bonus, câteva poze “normale” [şi] cu Deva văzută de sus.

Read the rest of this entry »