Arsenal Park în noiembrie

Scriam aici, foarte pe scurt, că am petrecut încă un week-end la Arsenal Park, la invitaţia fraţilor Emil şi Marius Cristescu. O prietenă care-mi citeşte blogul şi care m-a sunat când eram acolo m-a întrebat dacă nu cumva m-am mutat la Arsenal. Nu m-am mutat, deşi cred că toată lumea care a trecut pe-acolo s-a gândit la posibilitatea asta.

Eram foarte obosită când am prins o „gură” de net, plus că fiind acolo, chiar nu-ţi mai trebuie să fii la curent cu nimic, deşi mai nou există câte un mic televizor LCD în fiecare cameră. S-a schimbat ceva de la ultima mea vizită: în restaurant nu se mai fumează, ceea ce înseamnă că noi, viciaţii, am stat pe terasă mai mult decât stă un om normal în luna noiembrie. Tot pe terasă se „întâmplă” şi accesul la Internetul wireless de la recepţia Arsenal Park, prin urmare, îmi era cam frig când am scris pe blog.

Acum, la căldură, cu blestematele de ţigări în faţă, pot pune linkuri către oamenii cu care am „împărţit” sfârşitul de săptămână:

• Arhi, pentru prima dată la Arsenal Park
• Veve, pe care l-am regăsit cam tăcut, dar nici pe mine nu m-a dat logoreea afară din casă
• Dugy, venit din Bucureşti via Arad, via Timişoara, a plecat spre Bucureşti cu ocazie, pe o ploaie urâtă… sorry, man! Dugy mi-a adus două căni de cafea superbe, pe care le-am pozat, dar mă voi lăuda cu ele mai încolo – thanks, man!
• Nebu, plină de viaţă şi veselă ca întotdeauna – te ţuc, tu!
• Raoul, care din nuş ce motiv, insistă să-şi promoveze blogul ăsta, în locul celui personal. Na, io ţi-am pus două linkuri, să aibă lumea de unde alege!
• Piticu, venit şi el din Bucureşti cu Anca şi cu Bubu pe post de „căţel şi purcel”, pe care nu am apucat să-l văd. Pff!
• Roxana, cu care am povestit mai mult decât cu ceilalţi bloggeri, cu toate că pe ea abia acum am cunoscut-o. Roxana călătoreşte şi scrie despre locurile pe care le-a vizitat şi o face foarte fain, sper să citesc pe blogul ei despre cât mai multe destinaţii din judeţul Hunedoara. :D Că şi avem multe!
• Alex, soţul Roxanei, avea după el două camere foto DSLR. Cică e mai comod aşa, decât să tot schimbe obiectivele unui singur body. Şi când te gândeşti că eu şi Sebi ne-am vândut „sculele” mari pentru că erau prea mari! Bine, după ce vedeţi pozele făcute de Alex, îi veţi da dreptate. Omul chiar are de ce să care două camere după el!
• Doru şi Sergiu, cei mai tinerei dintre toţi… sper că v-a plăcut distracţia „bătrânilor” la Arsenal Park!
• Şi să nu-l uităm pe Sebi, fără de care toată distracţia asta nu ar fi fost posibilă. :*

Ce se poate face iarna la Arsenal Park?

Păi având în vedere faptul că nu a nins şi deci nu se pune problema măturării zăpezii din faţa uşii, se poate juca mini-golf, bicicletele puse la dispoziţie gratuit pot fi folosite pentru deplasarea de la camera în care eşti cazat la restaurant popotă şi înapoi, tiroliana funcţionează fără probleme chiar dacă afară e frig, buggy-urile la fel, se poate juca airsoft, copiii se pot bucura de trambulină, poţi vizita Castelul Huniazilor, Sarmizegetusa Regia şi alte minunăţii aflate în apropiere… sunt atât de multe activităţi posibile încât chiar nu ai cum să te plictiseşti la Arsenal Park – dacă nu cumva asta îţi doreşti, şi atunci poţi să „zaci” în patul moale amenajat pe tun, să te ascunzi de frig în camera încălzită cu centrală termică proprie, să te uiţi la televizor şi să visezi la vară, când piscina din spatele popotei nu va mai fi doar un ochi albastru acoperit… când tiroliana va „parcurge” un traseu mai lung şi mai spectaculos, când vei putea merge cu bicicleta prin pădure fără să te umpli de noroi… mă rog, fiecare cu visele lui. Eu nu aştept neapărat vara la Arsenal Park, ci, ca de obicei, aştept cu nerăbdare următoarea „ieşire” în cel mai mişto resort tematic.