Cum am devenit „ambasadoare” AVON, în urmă cu opt ani

Anul era 2004. O cunoştinţă tocmai obţinuse viza de şedere – cu drept de muncă şi „tot tacămul” – în Canada, aşa că se pregătea să plece pentru totdeauna în Ţara Făgăduinţei. Mulţi români au visat să înceapă o viaţă nouă la câteva zeci de mii de kilometri de ţară, în ceea ce eu numesc Ţinutul Frigului, şi câţiva au şi reuşit. Cunoştinţa mea se număra printre cei care au reuşit, aşa că îşi încheia socotelile cu România. Una dintre aceste socoteli era lunga ei listă cu clienţi ai produselor AVON. Femeia era reprezentant AVON, o vreme şi-a întreţinut toată familia din activitatea asta, deci adunase o listă lunguţă pe care mi-a lăsat-o mie „moştenire”.

Eu… n-am fost niciodată un bun vânzător, chiar dacă produsele AVON se vând singure, nu trebuie decât să prezinţi broşura, să livrezi produsele şi să încasezi banii. O vreme am profitat de clientela amicei mele, m-am ţinut de treabă, am livrat, cum s-ar spune astăzi „în online”. Nu a trecut mult timp până când mi-am luat primul concediu, am „sărit” o broşură, nu m-am mai dus după comenzi şi în cele din urmă nu m-am mai dus deloc.

Am rămas, în schimb, cu statutul de reprezentant şi cu tentaţia de a comanda în fiecare lună câte ceva din broşură. Cred că e inutil să vă spun că devenisem cel mai bun client al meu şi, în cele din urmă, singurul. 

În vremea asta, aveam un iubit care locuia în altă ţară, o ţară unde AVON nu ajunsese încă. Şi cum nu puteam rezista tentaţiei de a cumpăra „şi gelul ăsta de duş, şi parfumul ăsta etc”, adunam o colecţie măricică de produse pe care i le făceam cadou atunci când venea în România. Nu venea din lumea a treia, doar că AVON a „pătruns” mai greu pe piaţa respectivă. După câteva „ture”, devenise deja obişnuinţă ca eu să-l aştept cu plasa de „Avoane”. Ba mă mai suna şi-mi spunea că i s-a terminat şamponul şi de-abia aşteaptă să vină la mine, ca să-i fac „refill”.

Şi-ar fi permis să-şi facă aproape orice moft, avea un gadgeturi la care mă uitam ca la avioane, un laptop cum nici nu mai văzusem, dar îi plăcea să folosească produsele AVON pentru că erau de la mine. Şi eu mă bucuram să i le fac cadou, pentru că de fiecare dată când răsfoiam broşura alegeam ceva şi pentru el şi îl simţeam mai aproape, în ciuda distanţei.

Un an sau doi mai târziu, m-a anunţat că AVON „a venit” şi în ţara lui, ba chiar îşi construiseră un ditamai sediul în centrul capitalei, aşa că nu mai era nevoie să-şi care plasa de produse cu avionul. Cred că şi acum, produsele AVON sunt printre cele câteva lucruri „ale noastre”, branduri pe care le-am îndrăgit în doi, aşa cum a fost Gogoaşa Înfuriată de la mare şi apoi din Bucureşti.

Nu pot spune că am un singur produs AVON preferat. Toate îmi plac, pentru că le ştiu de mulţi ani, le folosesc cu drag şi fac parte din viaţa mea chiar dacă omul cu care le-am „împărţit” nu mai pleacă din România cu plasa plină de cadouri.

Dacă ai găsit o greșeală de redactare, mi-o poți semnala selectând textul cu pricina și apăsând Ctrl+Enter. Mulțumesc!

2 thoughts on “Cum am devenit „ambasadoare” AVON, în urmă cu opt ani”

  1. nu pot sa spun ca-s un client avon fidel sau pasionat, dar daca vreodata ii pune naiba sa nu mai produca crema de maini cu glicerina, mainile mele vor suferi profund, cumplit si iremediabil. nu am gasit nicio crema (la un pret decent, chiar mai mare decat crema de la avon, chiar si cu glicerina) care sa se poarte asa bine cu mainile mele. cred ca o folosesc de vreo 15 ani. nu m-a dezamagit niciodata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.