Esci Gina

Gina e o femelă de Jack Russel pe care am întâlnit-o în primăvara anului trecut, când am fost în Italia la prietena mea, Alina. Este cel mai bucuros câine pe care l-am văzut vreodată, e suficient să te uiţi în direcţia ei şi face pe ea de fericire că i-ai dat atenţie. Dacă o iei în braţe sau o mângâi, deja e în culmea fericirii. În perioada aia, ceilalţi doi câini ai familiei aveau pui mici, o grămadă de pui mici şi frumoşi, pe care bineînţeles că toată lumea îi lua în braţe şi-i băga în seamă şi-i lăsa în casă.

Gina simţea că-i rost de afecţiune şi se băga în seamă, când auzea cuvintele prietenoase rostite de stăpână avea impresia că i se cuvin ei şi intra în casă, călare peste puiuţi, ca să primească o mângâiere. Numai că stăpâna o certa: „Esci, Gina, esci!”, adică „Ieşi, Gina!”.

I-am spus atunci că ea sigur crede că o cheamă Esci Gina, nu doar Gina, pentru că tot timpul aşa o striga… pentru că ea tot timpul voia să intre în casă şi să fie mai iubită decât puiuţii ăia de câteva săptămâni!

Acum, Esci Gina a fătat, are şi ea nişte puiuţi şi sunt curioasă dacă mai cerşeşte iubire sau acum înţelege că puii ei au prioritate şi la sentimente.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.