Întrebare: de ce vorbeşti aşa?

Am constatat că mulţi oameni se bâlbâie voluntar atunci când vor să pară interesanţi sau când nu au prea multe de comunicat. Bâlbâielile astea încep cu „SalutSalut, ce faci?”, continuă cu „MulţumimMulţumim” [aşa zicea Gina Pop, cântăreaţa pe care am ascultat-o la Arsenal Park] şi se termină cu „PaPa”.

Mai sunt şi cei care, înainte de a-ţi adresa o întrebare, rostesc cuvântul ăsta, ca să ştii la ce să te-aştepţi, pentru că, bag seama, eşti prea prost să deduci din intonaţia lor că tocmai ţi-a fost adresată o întrebare şi n-o să fii în stare să răspunzi decât dacă ai fost avertizat dinainte. Dacă nu ţi s-ar spune din timp că urmează o întrebare, tu ai sta ca tâmpitu’ şi te-ai uita în gol, nu-i aşa? Am o propunere: hai să le răspundem celor care întreabă aşa cu aceeaşi „monedă”:

– Întrebare: ce faci mâine?
– Răspuns: vegetez.

De ce faceţi asta, oameni buni? De ce schingiuiţi limba română?

15 thoughts on “Întrebare: de ce vorbeşti aşa?”

  1. Hah, ce m-ai nimerit cu asta. Innebunesc si io cand aud chestia asta cu „intrebare”. Si cunoscu si io unu care m-o terorizat fonic zilele astea cu acest tip verbal. Huo!

  2. Eu sunt mai „avansat” la intrebari … mor cand aud lumea (pe timp de iarna – primavara cel tarziu): „Ce faci vara asta ? mergi la mare ?” sau ceva de genul „Cand o sa te insori ?” e.t.c. …

    1. Star, io am scăpat de oameni care îmi adresau astfel de întrebări tâmpite. E drept, parţial şi pentru că m-am măritat. :D

      Urmează să fac un c8il şi scap şi de cei care mă întreabă când am de gând să fac un bebe.

  3. Eu când încerc să fiu foarte foarte foarte extrem de treabă fac asta… Cred că majoritatea o fac involuntar fără motiv.
    Nu cred c-a fost o zi în care unu a zis: „dacă repet fiecare cuvânt, o să pară că spun o frază mai lungă…”; mai mult ca sigur că un bâlbâit s-a bâlbâit la un moment dat :) şi unu s-a luat după el…

  4. eu mai zic in conversatie :”hai sa te intreb ceva…” dar nu m`am gandit niciodata ca pe unii i`ar putea enerva. de fapt nimeni nu s`a aratat iritat de chestia asta. nici pe mine nu ma enerveaza daca unii marcheaza intrebarea cu „inrtebare: ce film e la HBO”. chiar nu bag in seama lucrurile astea; singurul tic verbal pe care am boala e „blablabla, intelegi? blablabla intelegi?” (da, inteleg, te ascult) sau „deci” folosit prost, cand nici macar nu tragi o concluzie.

  5. Eu folosesc chestii de genul „întrebare: [întrebarea efectivă]” pentru că mă ajutăp la structurarea logică. Evident, nu este necesară, dar, fiindcă îmi place să fiu explicit, cred că mă ajută.

  6. La intrebarea asta cu ce faci,tocmai l-am auzit pe Calinescu la o emisiune dind un raspuns genial:”Maninc,beau si…/Ca masina de cusut”…Ma rog,probabil e veche poanta,dar mi-a placut sa o reaud…

  7. La mine, draga Denisuca, a devenit un tic de pe YM. In toiul unei conversatii, despre cu totul altceva decat urmeaza sa fie intrebarea, scriu: „Intrebare: [intrebarea]?”, pentru ca omul sa-nteleaga faptul ca nu e legata intrebarea de ceea ce tocmai povesteam noi acolo.

    Sa dea Domnul ca asta sa fie singura „buba” din exprimare ;) Pot trai cu ea :D

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.