ipoCRIZiA patronului român

La începutul anului, căutam în Deva un magazin cu „articole pentru artişti”, de la vopsele acrilice la pensule şi Cernit [înlocuitor de Fimo]. Cu ajutorul unui cititor, am găsit exact ceea ce căutam: un magazin micuţ, dar plin cu marfă de calitate la preţuri rezonabile. Am făcut vreo trei vizite la acel magazin, mi-am făcut stocul de materiale pentru bijuteriile pe care le fac eu şi pentru că vara asta n-am mai făcut aproape nimic, nu am mai dat pe acolo. Zilele trecute am observat că în locul cartoanelor care înainte acopereau geamurile şi uşa magazinului se află acum o singură hârtie, mare, pe care scrie „Spaţiu de închiriat”. Va să zică, dacă n-am mai mers eu pe-acolo, au dat faliment.

Ştiam că aceeaşi firmă mai are un magazin şi în Hunedoara, prin urmare, l-am căutat, l-am găsit, în geam era anunţul „Lichidare de stoc”, dar nu şi un orar de funcţionare. După vreo două încercări, joi l-am „prins” deschis şi am intrat să văd ce marfă mai au pe stoc.

Domnul care vindea, foarte plictisit, mi-a răspuns cu greu la salut. M-am uitat pe rafturi, am pipăit câteva tuburi colorate, câteva pensule, apoi, după ce domnul a terminat de vorbit la telefon [„Hai că nu pot vorbi acum, înainte n-a fost nimeni, dar acum s-a umplut aici! Te sun eu mai încolo”], am îndrăznit să-l întreb dacă mai are vreun pachet de lut polimeric Cernit. Nu mai avea decât Cernit de culoare albă, foarte scump pentru un magazin care urmează să se închidă şi al cărui stoc este în curs de lichidare. Mai exact, avea acelaşi preţ pe care-l ştiam de la Deva, deci nici o reducere. Singurele produse cu o reducere de 50 la sută erau câteva markere vechi şi parcă nişte pixuri amărâte.

Între timp, în magazin a intrat o femeie care ştia exact ce vrea să cumpere, cinci dosare plic şi nu mai ştiu ce. Le-a cerut, i-a spus domnului că şi le ia ea de pe raft, a scos banii, a plătit, a mulţumit şi a plecat. Domnul a tratat-o cu la fel de multă răceală. Probabil nu era cea mai bună zi a lui.

După ce a plecat clienta grăbită, m-am mai învârtit puţin, am pus vreo trei produse în coş, apoi am scos banii ca să le plătesc. Văzând că totuşi nu sunt doar privitoare, adică nu am intrat în magazin doar ca să-i stric lui siesta, domnul m-a întrebat ce anume căutam şi m-a îndrumat spre „raftul colorat”, unde se lăfăiau mai multe tubuleţe cu vopsea. I-am răspuns că ştiu ce-i acolo şi că pe mine mă interesa Cernit colorat. Şi dacă tot m-a băgat în seamă, i-am spus că am mai cumpărat marfă de la magazinul din Deva, dar am văzut că l-au închis.

– Păi cu aşa vânzări, la ce naiba să-l mai ţin?, a venit răspunsul.

Nu i-am mai zis nimic, era destul de amărât şi necăjit, dar cu aşa atitudine faţă de clienţi, nu-i de mirare că nu a avut vânzări! Şi nu m-aş mira dacă peste o lună. în locul „magazinului pentru artişti” voi găsi o mică bombă sau un „second hand” cu haine la mâna a treia.

12 thoughts on “ipoCRIZiA patronului român”

  1. Pacat, dar probabil ca-si merita soarta. Inteleg ca sunt articole mai greu vandabile, dar daca stia sa-si mareasca gama de produse spre papetarie, altfel mergea afacerea.

  2. Sigur, ca tu daca ai fi avut un magazin, pornit din banii tai, cu munca ta depusa, sa vezi cum se duce tot dracului, sigur ai sari in sus de fericire cand vezi ca intra un client de 2-3 ori pe zi, si ai fi asa de entuziasmat sa il servesti, cand cumpara 2-3 produse care oricum nu o sa te ajute cu nimic.IMO.

    1. Gabriel, dacă aş avea un magazin, aş sta acolo tot timpul, m-aş ocupa de el şi de clienţi şi i-aş face suficientă reclamă cât să nu îmi vină doar doi clienţi pe zi. Şi chiar dacă aş avea doar doi clienţi pe zi, i-aş trata altfel decât cu „sictir”.

  3. @gabriel: Dupa cum spune si Denisa mai sus, cea mai buna metoda de a-ti fideliza clientii e sa fii amabil, sa ii ajuti si sa stii sa ii faci sa revina. Ori daca esti trist si posomorat, clar nu vor mai reveni clientii. Exista o zicala ft buna in vanzari care suna cam asa: „Trateaza-ti clientii la fel cum ti-ar placea si tie sa fii tratat!”

  4. Denisa, scuze pentru semi-offtopic, cumva magazinul era in coltul strazii Creanga, vizavi de parc? daca da, sa stii ca domnul e mereu sictirit de moarte :-)

  5. Okey, respect parerile voastre, dar ati patit vreodata ceva de genul, sa vezi cum ajungi la pamant si nu iti mai pasa de nimic ? Nu stiu ce simtea persoana aia, da eu zic ca atunci cand visurile ti se destrama, intri intr’un fel de depresie, in asa fel incat nu iti mai vine sa mai faci nimic. Era lichidare de stoc, de ce s’ar mai osteni.

  6. Omul ala a fost asa de cand il stiu eu (nu stau in Hunedoara, dar ma duc des acolo, si magazinul e aproape de unde locuiesc cand stau acolo, asa ca il vizitez des)
    Concluzia? Nu e prost-dispus ca e in faliment, e in faliment pt ca e prost-dispus.

  7. Multi „patroni” habar nu au de o smecherie a comertului.
    NU TRBUIE SA-TI VINZI PRODUSELE, TREBUIE SA CUMPERI CLIENTUL.
    E simplu, nu-i asa?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.