Odihneşte-te în pace, Moş C*ia!

Ieri m-am trezit cu vestea asta tristă: vecinul de la 1 a murit. Era bolnav de câţiva ani, de-abia se mai mişca, nu mai ieşea din casă decât foarte rar, nici măcar la geam nu-l mai prea vedeam. Era, deci, de aşteptat să se stingă din viaţă.

Pe Moş C*ia nu l-am botezat eu aşa, ci un alt vecin. Nici nu ştiu de ce i-a zis aşa, dar avea un nume banal şi ne-a fost mai uşor să vorbim despre Moş C*ia decât despre vecinul Toader de la etajul 1. Atât de amuzantă mi s-a părut porecla, încât soţiei lui îi spuneam [evident că nu în faţă] Doamna C*ia.

Încă din 2000, când m-am mutat în blocul ăsta, vecinul mă saluta cu “Să fii iubită, domnişoară!”. De fiecare dată! Mi s-a părut foarte drăguţ felul în care mă saluta – şi a continuat să mă salute la fel şi după ce m-am măritat şi cred că era evident că sunt iubită. El o ţinea pe-a lui, să fiu iubită.

Să te odihneşti în pace, vecine.

3 thoughts on “Odihneşte-te în pace, Moş C*ia!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.