Noiembrie, lună de tranziție

Așa cum primii 25 de ani de după Revoluție au reprezentat „o perioadă de tranziție”, că așa ne-au tot mințit unii și alții, că suntem în curs de tranziție… către ceva (oare către democrație?), la fel, luna noiembrie mi se pare că este una de tranziție. 

Pentru mine și ai mei, octombrie este luna cea mai importantă a toamnei, pentru că atunci e ziua mea de naștere, apoi e ziua tatălui meu, se culeg poame de prin livezi și grădini, încă mai sunt grade cu plus în termometre și în general lumina de toamnă face ca fotografiile să iasă senzațional.

În schimb, când vine noiembrie, parcă totul e întunecat, ora s-a schimbat de curând și ziua pare mai scurtă iar noi nu am apucat să ne obișnuim cu asta, se face mult mai frig, bate vântul rece, uneori mai și ninge (dar în zona în care locuiesc eu, prea puțin și prea rar, lucru care îmi convine de minune, dar nu despre asta e vorba).

Încep știrile despre anvelopele de iarnă, despre cum a nins în pasul Tihuța și sute de mașini sunt blocate din cauza nămeților, despre cum autoritățile, vai!, au fost luate pe nepregătite și așa mai departe.

În fiecare an, noiembrie e pentru mine luna aia în care nu se întâmplă nimic, dintre luna mea, octombrie, și luna cadourilor, decembrie. Decembrie e luna cadourilor pentru că așa scria în vitrina librăriei situate în apropiere de blocul meu, vitrină care în fiecare an, în decembrie, era decorată cu cutii false de cadouri, fulgi de nea mari decupați de librărese, chestii cât de cât strălucitoare (în limita ofertei de pe vremea comunismului, când nu se găsea aproape nimic!).

Așadar, bine ai venit, noiembrie. Desfășoară-te ușurel, eu aștept decembrie și apoi noul an, cu noi provocări, sper.

3 thoughts on “Noiembrie, lună de tranziție”

  1. Urasc noiembrie dintotdeauna. Abia astept sa se termine. Mereu a fost o luna trista si intunecata, desi atunci ne-am „cuplat” eu si sotul meu acum vreo 19 ani. Astept si eu ca si tine sa treaca…

  2. Nici mie nu-mi place noiembrie, si, mai nou, a inceput sa nu-mi mai placa nici decembrie. Totul imi pare atat de comercial, deja din octombrie au aparut decoratiunile de Craciun de vanzare, in decembrie toti se imbulzesc la cumparaturi zici ca vine sfarsitul lumii, apar programele alea de functionare non-stop sau dincolo de miezul noptii la hipermarketuri, totul de dragul unor bani in plus.
    Nu-s nostalgic dupa comunism, ai mei au patimit ceva din cauza regimului, dar sarbatorile erau mai „reale”, erau asteptate cu drag si lumea se bucura cu adevarat, chiar si de comunista luna a cadourilor. De Craciun ce sa mai vorbim, toata casa mirosea a cozonaci si a prajituri. Acum dam buzna sa le cumparam din magazine.

    1. Așa-i. Și mai e și presiunea „socială” a cadourilor scumpe, pe care „trebuie” să le cumperi și să le primești. Din octombrie am văzut și eu bomboane de pom și Moși de ciocolată în Kaufland. Mă întreb: CINE NAIBA LE CUMPĂRĂ? În afară de una-două persoane care iubesc Crăciunul și probabil își fac în decembrie stoc pentru tot anul și nici pomul nu îl desfac niciodată, cine altcineva și-ar dori un Moș Crăciun de ciocolată când afară încă sunt 15-20 de grade? Disturbing.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.