„Nu ni-l permitem”

Într-o „plimbare” pe Pinterest am dat peste poza de mai jos. O tipă, cel mai probabil americancă, a pus o poză cu nişte încălţări speciale [Vibram Five Fingers – sunt genul de pantofi pe care fie îi iubeşti, fie îi urăşti], care costă între 65 şi 300 de euro.

Interesantă nu e poza, ci comentariul tipei: „Am cumpărat o pereche de de-ăştia şi mi-au plăcut la nebunie, dar i-am returnat pentru că erau atât de scumpi :(„. 

Eu am fost educată altfel: nu îmi permit un bun, deci nu mi-l cumpăr. Şi nu doar eu, noi toţi, românii, am fost învăţaţi să nu ne întindem mai mult decât ne permite plapuma. Asta până când au venit băncile şi ne-au îndemnat să luăm credite „doar cu buletinul”, de parcă dintr-o dată, faptul că aveai cetăţenia română şi un buletin valabil te îndreptăţea să primeşti un credit.

Prin ţările „civilizate”, există bănci care le trimit tinerilor care abia împlinesc vârsta legală pentru a lua credite şi studenţilor un card bancar gata „alimentat” cu bani. Altfel spus, dacă ai intrat în rândul adulţilor, eşti bun de plată. Sigur că nu-i obligă nimeni să şi folosească acele carduri, dar ce copil de 18 ani cu o sumă de bani la dispoziţie ar spune „Nu, n-o să-i cheltui, că nu sunt ai mei şi, mai ales, nu am un loc de muncă, nu am nici un venit, deci n-o să am de unde să-i dau înapoi”?!

Am văzut de nenumărate ori, în filmele americane, oameni care îşi cumpărau un obiect pe care nu şi-l puteau permite. Odată ajunşi acasă, o persoană mai raţională intervenea cu replica: „Du-l înapoi, pentru că nu ni-l permitem”. OK, dacă nu ţi-l permiţi, de unde ai avut bani ca să-l cumperi? L-ai luat pe credit? Îţi meriţi soarta. L-ai cumpărat din banii tăi, dar nu te-ai gândit la facturile pe care acum nu mai ai cu ce să le plăteşti? Lasă, că nu toată lumea trebuie să aibă curent, gaz şi apă curentă.

Apoi, tot în ţările civilizate se merge mult pe ideea de returnare a produselor. Cumperi o haină scumpă, o porţi cu grijă să n-o pătezi şi sub nici o formă nu îi rupi eticheta, iar după maximum 30 de zile o returnezi, pentru că… ştiţi cine sunt eu? Sunt cetăţean european şi am drepturi! Şi la noi a început să se aplice treaba asta cu returnarea de bunuri în termen de o săptămână sau 15 sau chiar 30 de zile, dar încă nu am auzit de români care să fi abuzat de acest drept.

Eu mi-am cumpărat de pe Comodo nişte încălţări Adidas care s-au dovedit a fi prea mici, aşa că am fost nevoită să le returnez şi am primit o altă pereche, cu o jumătate de număr mai mare. Oamenii au fost foarte de treabă şi chiar au pe site o politică lejeră de returnare a produselor. Mai exact, poţi să încerci câte perechi de papuci vrei tu, atâta timp cât eşti dispus să plăteşti transportul. Nu eşti sigur că ţi se potrivesc? Nu-i nimic, îi comanzi, îi plăteşti, iar dacă nu-ţi plac îi trimiţi înapoi. Dar, repet, nu am auzit de vreun abuz în sensul ăsta.

Trebuie să fii lovit la cap ca să-ţi comanzi nişte pantofi pe care nu ţi-i permiţi, să-i încerci şi apoi să-i trimiţi înapoi, pentru că i-ai plătit cu cardul de credit.

Altfel, mie-mi plac Vibram Five Fingers. Dar mie-mi plac şi Crocşii, deci sunt o persoană specială. :D

     

13 thoughts on “„Nu ni-l permitem””

  1. mi se par ireal de urati; nu stiu ce proprietati mirifice trebuie sa aiba la fuga sau mers pe jos ca sa compenseze cu aspectul de picior de Shrek.
    de acord cu tine la chestia cu „nu`ti permiti, nu`ti cumperi”. daca n`ai bani de haine sau pantofi mai bine nu cumperi decat sa iei in rate sau pe datorie.

      1. @Denisa: arata mult prea ciudat si eu sunt conservatoare cand vine vorba de incaltaminte. daca as umbla cu asa ceva pe strada s`ar uita toti la mine ca la felul 7 si m`as simti foarte stanjenita.

  2. vai si mie mi se par urati cu crengi :))
    in alta ordine de idei, consumerismul si shoppaholismul la americani a atins cote maxime. poate si din cauza acestei politici de returnare, ca daca n-ar putea da inapoi poate n-ar cumpara in nestire…
    si la nemti ii cam asa.

  3. Auch!:))I-am incercat intr-un magazin, si nu mi s-au parut confortabili. Exista si alte branduri, de ex. Fila, care sunt mult mai ieftini.
    Denisa si ceilalti, nu stiu experienta voastra cu credit card-urile, si nici cu returnatul, dar cred ca aveti concluziile gresite:)
    1. Nu poti sa cumperi ceva pe datorie in US, asa ca respectiva daca si-a cumparat ceva, inseamna ca si-a permis. Ca dupa, a rationat ca nu are nevoie de acel lucru, este altceva. Dar se foloseste acest”I can’t afford it” cand de fapt este „I don’t need it”!
    2. E simplu de cumparat cu CC, si nu trebuie sa platesti balanta totala la sfarsit de luna. De obicei ai un minim pe care trebuie sa-l platesti, si minimul asta lunar depinde de credit limit de pe CC, credit history-ul tau si alti factori. Incepe undeva la $10/luna + dobanda pe suma datorata! Ca e bine sa platesti balanta la sfarsit de luna, sunt perfect de acord si e chiar indicat(ca sa nu platesti dobanda). Dar la fel de bine, CC-urile pot fi folosite ca un fel de imprumut cu dobanda, platibil printr-o suma minima lunara si in cat timp poti!
    3. Copiii de 18 ani nu primesc CC-uri in posta. Sa fim seriosi! Poate doar daca esti student, si scoala ta are o banca(un Credit Union de cele mai multe ori) poti primi un CC pentru studenti, dar suma este derizorie. Poate $100-200. DAR, trebuie sa aplici pentru asta, nu iti vine pur si simplu in posta. De obicei se incepe cu un CC secured. Ca iti vin oferte in posta? Da, dar si daca esti pre-approved, nu inseamna ca daca aplici, vei primi acel CC. Dar asta cu primitul ofertelor, este dupa ce se stabileste un credit history. De obicei copiii sunt pe account-urile parintilor, pana la o anumita varsta. Asa ca sunt sub control, nu va faceti probleme!
    3.Daca respectiva si-a cumparat cu debit card, inseamna ca a avut banii. Si se aplica punctul 1:)
    4. Sunt multi care abuzeaza de returns, dar asta nu inseamna ca nu sunt si mai multi care il folosesc in mod civilizat. Depinde de politica magazinului in cat timp se poate face returnatul.
    Unele magazine accepta si 6 luni-1an. Mi se pare un lucru extraordinar sa pot sa returnez ceva, fara sa ma intrebe de ce. De multe ori, cand cumpar haine nu am timp sau chef sa le probez. Le cumpar si le probez acasa. Daca voi returna ceva, intrand fizic in magazin, exista posibilitatea sa ma duc sa cumpar altceva. Io zic ca e o chestie de marketing desteapta. Pentru cumparaturile online, e si mai simplu. De obicei returul e platit de vanzator, asa ca pe mine nu ma costa nimic.
    Daca depasesti perioada cand poti sa returnezi, primesti credit store. Marketing again. De obicei hainele si incaltarile trebuie sa fie in stare buna pentru a fi acceptate la returns.
    4. Ca un exemplu, eu folosesc un CC Amazon pentru cumparaturi de pe Amazon. Pentru tot ce cumpar peste o anumita suma, nu am dobanda pentru 6 luni sau un an. Nu e chiar asa rau, nu? CC-urile sunt un rau necesar, mai ales ca in SUA credit history-ul e foarte important. Dobanda la creditul pentru masina, mi-a fost oferita in functie de credit history si credit score.
    Dar, sunt multe de povestit despre asta, si io oricum m-am intins prea mult! Ladies, va rog sa ma credeti ca atunci cand ai posibilitatea sa returnezi ceva fara intrebari si piedici, veti fi mult mai relaxate cand faceti shopping! :))
    Tip: daca aveti de gand sa faceti cumparaturi din State, asteptati pana in ianuarie, cand sales-urile sunt substantiale! Uneori trec si de 75% off. :D

    1. @Diana: Imi pare rau ca nu stiu la ora asta in ce documentar am vazut chestia cu tinerii care primesc carduri gata aprobate, numai bune de „golit”. Da’ o sa ma chinui sa-mi amintesc, Sebi confirma ca l-a vazut si el.

      Mai multe, maine, ca mor de somn acu’. :)

      1. @Denisa:
        Denisa: Io nu zic ca nu ai vazut tu in documentar, io zic ca eu personal nu am auzit de asta. Uite aici cam cum sta treaba:
        http://www.familyfirstaid.org/teen-credit-cards.html

        Iti dai seama ca multe documentare sunt facute dupa ureche, mai ales astea care trebuie sa aiba impact la masele proletare:) Eu cand m-am uitat la Sicko, am crezut ca in asa numitul documentar e vorba de alta tara! Nimic din ce se povesteste acolo, nu se potriveste cu experienta mea. Si sa nu uitam ca eu sunt imigrant, deci conform acelor documentare ar fi trebuit sa ma lovesc de acele probleme :)

  4. Chiar saptamana trecuta o clienta care si-a comandat o canapea de la noi, s-a decis ca dupa ce l-a primit era prea mare pentru camera ei. A argumentat ca este catatean european si are drepturi si vrea sa-i fie schimbat pe costul nostru.

  5. Si eu sunt de parerea ca nu ti-l permiti, nu ti-l cumperi. Dar daca ti-l doresti, nu exista sa nu poti sa nu faci rost de banuti, ca sa ti-l cumperi.

    p.s. Nu-mi plac modelele astea cu degete. Nu ma intreba de ce.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.