blog my mind
Ieri am fost la Plus în Hunedoara, ca să mai stric banii pe una, pe alta. Mă uitam, împreună cu tata, la oferta – dealtfel subţire – de salamuri şi mezeluri şi am constatat că Salamul Sinaia, de exemplu, costă doar 20 de lei. Singura problemă este că preţul afişat era pentru 500 de grame, Read More …
Cum procedai, în urmă cu o sută de ani, dacă vroiai să arăţi cuiva unde locuieşti? Aparate foto n-aveau decât studiourile de fotografie, vederi cu strada ta era puţin probabil să existe, asta dacă nu cumva locuiai în buricul târgului, iar Google mai avea câteva decenii până să se lanseze. Luai o vedere de ansamblu, Read More …
Azi dimineaţă, când m-am trezit – mă rog, era 11 şi ceva, nu chiar „cu noaptea-n cap”, din televizor se-auzea We wish you a merry Christmas, we wish you a merry Christmas, we wish you a merry Christmas and a happy new year! Deja??? Nici nu s-a terminat luna octombrie şi deja suntem bombardaţi cu Read More …
Apropo de ce scrie Noro aici, şi eu m-am lovit, de câteva ori în viaţa, de acest tip de oameni. Şi, ca să fie balanţa echilibrată – că tot e zodia mea, şi eu am procedat aşa. Da, da, am fost neserioasă. Dar de ce? Păi am fost chemată la un interviu de angajare. Nu Read More …
DESPERADO – LENEA
Se însoară Siropel! Şi se mărită Lilişor, of cors! Felicitări! Votaţi coţelu’ ăsta dacă vă place. Hai, că-i pentru un orăştian! Ungurii din România, articol scris de un copiluţ român care trăieşte printre unguri… de România.
Apropo de ce spunea Dia aici, o altă chestie faină pe care-am văzut-o în Austria este modalitatea de distribuire a unor publicaţii, în speţă ziare. Acestea sunt „împrăştiate” pe mai mulţi stâlpi, închise în nişte folii de plastic, pentru a le proteja de ploaie şi vânt, şi cu toate că nu sunt toate gratuite, deasupra Read More …
În Innsbruck, mai toate magazinele aveau vitrinele decorate special pentru toamnă, cu frunze uscate [chiar dacă multe dintre ele erau din plastic…], crenguţe rupte din copaci, dovleci etc. În Westendorf, satul în care am stat noi, până şi restaurantele aveau meniul zilei tipărit pe una sau mai multe coli A4 care erau protejate de ploaie Read More …
Acum câţiva ani, vedeam pe stradă, zi de zi, oameni care cărau cartoane. Ţigani sau nu, alergau pe la toate magazinele şi chioşcurile, cerând orice cutie de carton. Le pliau, apoi le cărau în spate sau, cei mai dotaţi, într-un cărucior şi le vindeau undeva. Nu cred că făceau foarte mulţi bani [„miliardarii de carton” Read More …
Am reînviat fotoblogul pe care-l pierdusem de tot la ultima schimbare de hosting. Diferenţe: nu se mai numeşte Colors by Denisa Lala, pentru că nici eu nu mai sunt Lala. Acum e Colors by Denisuca. am schimbat, bineînţeles, tema. De vreo trei ori. Ultima pe care am ales-o îmi place mult – cine ştie, însă, Read More …