Se încheie, astăzi, o poveste frumoasă, începută acum 15 ani. Eram doi copii tineri și frumoși – eu și Sebi. Am hotărât să ne căsătorim relativ repede, am vrut să facem și copii dar nu ne-a „ieșit”, ne-am iubit, ne-am certat, ne-am împăcat, am călătorit, am ajuns în locuri despre care nici nu știam că există, am trăit experiențe unice.
După 15 ani, povestea a ajuns la sfârșit. Eu vreau să îi mulțumesc pentru tot ce a fost frumos. Viața merge înainte, chiar dacă noi mergem pe drumuri diferite, iar amintirile nu ni le poate lua nimeni! Poate doar neamțul care ascunde lucrurile prin casă (Alzheimer), doamne feri!
De astăzi sunt Denisa Lala.
Eu sper să îl revedem pe Sebi scriind pe blog, că domeniul e cumpărat și așteaptă. Poate îl trageți și voi de mânecă, pe Facebook, unde-și duce veacul de parcă l-ar plăti Zuck să îi creeze conținut.
Pentru cine n-a înțeles titlul: e un citat din FRIENDS.