Timp împreună cu copilul tău

Cum să-ți vezi copilul doar o oră pe zi? Ce fel de părinte ai fi dacă ai face asta? Să petreci 23 de ore din 24 departe de cel căruia i-ai dat viață, dar să fii oarecum împăcat cu tine, gândindu-te că tot ce faci, faci pentru el. Să îi angajezi cea mai scumpă bonă și să-i cumperi cele mai noi jucării, dar să nu îl vezi decât seara, înainte de culcare. Toate astea sună oribil, dar, din nefericire, sunt culese din realitate. Fundația „Romtelecom pentru Români” a comandat companiei Gallup un studiu*.

Acesta a fost inițiat în urma rapoartelor Telefonului Copilului, care au arătat că în 2009 a existat o creștere a numărului de apeluri efectuate de copii doar pentru a sta de vorbă cu cineva. „Prin această campanie ne propunem nu numai să atragem atenția asupra unei probleme care, deși nu pare evidentă, afectează o întreagă generație de viitori adulți, dar și să găsim împreună soluții simple pentru crearea unor relaţii «vii» între părinţi şi copii”, a declarat Cristina Popescu, Director Relaţii Publice Romtelecom. Cât de singur trebuie să fie un copil care sună la Telefonul Copilului doar ca să comunice cu cineva!

Poate că o să-mi spuneți că mulți dintre noi am crescut cu cheia la gât și suntem bine, sănătoși. Nu știu alții cum sunt, dar părinții mei au făcut în așa fel încât să îi văd mai mult de o oră pe zi. Iar atunci când lucrau amândoi, mergeam după ore la nașii mei, unde mă jucam [de cele mai multe ori, „de-a școala”] cu vară-mea Dana, care e cu câțiva ani mai mare. Dana m-a învățat multe chestii în perioada aia, așa că nu am suferit din cauză că ambii părinți aveau joburi. N-am stat niciodată singură de dimineața până seara și nici n-am alergat în jurul blocului cu cheia la gât. Părinții mei au făcut tot posibilul să nu mă lase singură și bine au făcut!

Înțeleg că-i greu mai ales acum, cu criza care ne face pe toți să stăm cât mai multe ore după program, dar hai să ne gândim: pentru ce stăm peste program? Ca să nu ne pierdem locul de muncă sau ca să primim o mărire de salariu ori o promovare? Credeți că pe copilul care își vede părinții o oră pe zi îl interesează că acesta este junior copywriter sau senior copywriter? Eu sunt convinsă că ar prefera să primească o jucărie mai ieftină, dar pe care să o desfacă în prezența părinților, decât una foarte scumpă, trimisă de tatăl prea ocupat prin curier sau mai rău, cumpărată de secretară.

La toți ni-i greu, dar copiilor care au părinți doar în acte le este și mai greu. Ce-i de făcut? Site-ul TimpÎmpreună.ro oferă câteva sfaturi și soluții.

* Studiul Gallup îl puteți descărca de aici.

Şi un filmuleţ, via Piticu:

7 thoughts on “Timp împreună cu copilul tău”

  1. Pffff! Asta-i nimic! Stai sa te uimesc mai tare!
    Am citit intr-o fitzuica de-asta colorata si cu multe poze ca madam Printesa- Principesa-sau- ce – naiba- e- Lia si sotul ei isi vad copilul o data pe zi. Ei stau la etaj, iar copilul e cu bona in nu stiu ce camera a resedintei regale.
    Eu m-am oripilat! Adica cat de ocupat sa fii ca printesa- principesa- trantorita- proaspat mamica incat sa-ti vezi copilul o data pe zi? Ce indatoriri are casa asta regala de nu-si poate creste cucoana aia copilul?
    Ma rog, era nitel mai deviat de la cursul discutiei.
    Ca invatatoare si educatoare, am auzit de zeci de ori propozitia: „Dumneavostra petreceti mai mult timp cu copilul meu decat eu sau tatal lui!”.
    Bah, da’ exista sambete, exista duminici, sarbatori legale! (era sa scriu regale, ca inca ma gandesc la trasnaia de declaratie de mai sus). Stii, unii dintre parinti ne intrebau daca nu se poate infiinta program scurt la gradinita in uikend, ca sa poata dormi si ei mai mult, sa se relaxeze!
    Pe bune, cred ca unii oameni fac copii cu impresia ca-s un fel de animale de companie. Si eu am crescut cu cheia de gat, dar duminica (se lucra sambata) aveam activitate ca familie: o plimbare, un joc, o vizita, un film…

  2. hm…. da, e trist! e foarte trist pentru ca parintii sunt egoisti si prefera sa stea doua ore in trafic plimband masina din stop in stop, in loc sa-si faca timp pentru copiii lor. e trist pentru ca multi dintre ei uita ca nu e nevoie de bani pentru a-ti face copilul fericit. e si mai trist pentru ca ei insisi uita sa fie fericiti! ar putea face asta doar contemplandu-si proprii copii in parc!

  3. Mda… fiecare cum poate si ce poate si cat il duce mintea si constiinta… eu am lasat ideea unui job full-time la o parte pana va merge ea mica la scoala, tocmai pentru a petrece timp cu ea. Ne-ar fi prins bine inca un job in casa, dar am preferat sa ne permitem mai putine concedii peste hotare, deocamdata, si alte produse si servicii de lux. Sunt fericita ca am luat aceasta decizie, timpul trece foarte repede, iar varsta prescoalara nu se mai intoarce vreodata. O data ce a mers la gradinita, fetita noastra este cu mult mai independenta acum. Imi lipseste ca si „bebe”, dar sunt fericita si multumita ca este un copil echilibrat psihic. Ii inteleg pe cei care sunt parinti singuri sau sunt nevoiti sa aiba amandoi servicii, pentru ca altfel nu si-ar permite sa puna o paine pe masa pentru copilul lor. In acelasi timp, a lasa copilul cu o bona numai de dragul carierei sau pentru a avea bani are nu sunt neaparat necesari pentru un trai decent, mi se pare egoism din partea acestor parinti. Un copil nu este un accesoriu, pe care il ai pentru a fi !in rand cu lumea”! Un copil are nevoie de atentia parintilor pentru a se dezvolta in persoane mature pe plan afectiv, si ai dreptate cand spui ca ar prefera acest lucru unei jucarii scumpe. Ii admir mai mult pe cei care se decid sa amane a avea un copil pana cand simt ca sunt pregatiti sa-si sacrifice timpul sau/si cariera pentru fericirea acestora.Eu ma simt foarte norocoasa si recunoscatoare ca am avut posibilitatea de a-mi vedea si ajuta fetita in progresul ei, pana in momentul de fata, si nu ma dau in laturi de la a-mi sacrifica din timp pentru a o duce la o scoala buna etc.

  4. Din pacate majoritatea sunt asa! Ei cred ca daca muncesc pentru bani vreo 20,30,40 de ani, acel copil va intelege. Ei bine, nu. Daca de cand s-a nascut pana la cel putin 7-8 ani parintii nu sunt cu el/ea, eu cred ca l-au pierdut. Conteaza foarte mult acea conexiune care trebuie sa se stabilizeze.

  5. Din nefericire, este adevarat. Foarte multi parinti au din ce in ce mai putin timp liber sa stea cu copilul lor. Din fericire, acum sunt modalitate de a lucra de acasa, de a construi un business. Astfel se pot castiga banii de care este nevoie pentru intretinerea familiei, dar se poate petrece timp liber cu familia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.