Trăiesc.

Sunt aici, am ajuns acasă, mi-am despachetat visele şi-am dormit mai mult decât am făcut-o în ultimele nopţi; am şi visat, printre altele, că se închide ziarul şi nu mai trebuie să vin la lucru.

Când m-am trezit, nu mă aştepta nici micul dejun cu bufet suedez, nici cei 19 colegi de drum, nici bagajul nefăcut – sau aproape făcut, nici măcar Bobby care să spună autoritar: „în 10 minute plecăm, haideeeţi!”. Şi-a trebuit să plec, dar nu către o nouă destinaţie interesantă, ci la redacţie.

Aşa că vă rog să înţelegeţi de ce nu am apucat să scriu până acum despre ultima zi #dinRomânia. Dar promit că o să recuperez. Ne „vedem” mai târziu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.