Nu „pentru proşti”, băi, imediat v-aţi gândit la prostii, ci pentru tata, care şi-a făcut cont pe site-ul cu ciripituri, da’ mi-a mărturisit că nu ştie exact la ce-i foloseşte.
[tweet, tweet-uri = ciripituri, update-uri de maxim 140 de caractere pe care le poţi scrie pe Twitter – dacă ai un cont]
În 13 martie, când Sebi câştiga, din nou, una-alta la RoBlogFest, tata era acasă şi urmărea streaming-ul live pe net. Şi s-a bucurat pentru Sebi, a urmărit ce scria lumea pe Twitter şi a scris şi el pe Twitter. N-avea cont, aşa că l-a folosit pe al lui Sebi [şi aici + o corectură aici]. Nu ştiu ce i-a venit acum, dar într-o zi m-am trezit cu un mail prin care eram anunţată că Oviblog mă urmăreşte pe Twitter. Urmează să-şi facă mama şi mama soacră conturi, apoi bloguri şi… suntem cei mai web 2.0.
Deci, tata, să vezi care-i treaba cu Twitter
Ţi-ai făcut cont, ai găsit nişte oameni interesanţi, despre care consideri că au ceva de spus, ai început să-i urmăreşti, adică le-ai „dat follow”. Teoretic, îi urmăreşti, dar practic, trebuie să intri pe twitter.com ca să vezi ce a mai scris fiecare. Pentru că tu deja foloseşti Firefox, îţi recomand plugin-ul TwitterFox, pe care-l găseşti aici. În funcţie de setări, TwitterFox te va anunţa atunci când oamenii pe care îi urmăreşti au scris ceva, afişând o casetuţă albastră în partea din dreapta jos a ferestrei de Firefox, sau o casetuţă verde atunci când cineva îţi scrie un mesaj. Mesajele astea adresate cuiva sunt de două feluri: reply şi direct message. Reply-uri poţi primi de la oricine, de exemplu dacă eu vreau să-ţi scriu ceva şi mi-e lene să te strig sau să-ţi scriu pe messenger, voi scrie pe Twitter aşa: @oviblog adu-mi, te rog, o bere. Chiar dacă tu nu mă urmăreşti, mesajul îţi va apărea. Totul e să pui @ înaintea numelui de utilizator căruia vrei să-i adresezi mesajul sau căruia vrei să-i atragi atenţia asupra a ceea ce scrii.
Dacă vreau să-ţi spun ceva, dar nu în gura mare, adică fără să ştie toţi cei 621 de oameni care mă urmăresc, îţi trimit un mesaj direct. În TwitterFox, asta se face aşa: d oviblog adu-mi, te rog, punga de seminţe şi-o bere. Mesajele directe pot fi trimise doar acelor persoane care te urmăresc. Deci degeaba mă urmăreşti tu, dacă eu nu te urmăresc, nu-mi poţi trimite mesaj direct. E mai simplu să mă strigi, totuşi.
Există şi alte progrămele cu care poţi urmări „ciripiturile”, eu acum testez Seesmic dar mi se pare că-i cam prostuţ. Lumea zice că-i super, eu încă mai aştept să mă convingă de asta. Poţi, bineînţeles, să nu instalezi nimic şi să intri pe twitter.com, să te loghezi şi să vezi ce a mai zis lumea pe care o urmăreşti. TwitterFox este mai comod.
Ce-i ăla hashtag?
O să mai vezi că unii oameni folosesc simbolul # înaintea unor cuvinte, atunci când scriu pe twitter. Un cuvânt saumai multe cuvinte lipite şi care au în faţă # sunt hashtag-uri. Nu ştiu de ce le zice aşa, dar îţi pot spune la ce te ajută. Să zicem că vrei să scrii mai multe tweet-uri despreun subiect / eveniment / produs / sentiment / stare / whatever. Scrii ceea ce ai de spus, iar undeva introduci şi hashtag-ul. Am trei exemple: primul ar fi #PMAN, folosit de „revoluţionarii din fotoliu” când în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău au avut loc nişte proteste, în urmă cu câteva luni. PMAN vine de la numele pieţei. La ce a folosit introducerea hashtag-ului în update-urile de pe Twitter? Motorul de căutare de pe Twitter a agregat tot ce s-a scris despre „revoluţie”, astfel încât toate acele tweet-uri pot fi găsite aici.
Cel de-al doilea exemplu este unul foarte amuzant: Vlad Petreanu şi-a pus termopane. Ştia dinainte că urma să se distreze cu mesereaşii, aşa că a început să posteze pe Twitter update-uri – sau tweet-uri, cum vrei – folosind hashtag-ul #tmp. Poţi vedea prin ce a trecut Vlad căutând „Petreanu #tmp” pe Twitter. Şi merită să le citeşti pe toate, omul ăsta scrie într-un mare fel!
Exemplul cel mai recent de hashtag folosit într-un mod amuzant este cel al lui Tudor Galoş, de la Microsoft, care a twitter-it de la o nuntă. A folosit hashtag-ul #nuntaalina şi te invit să vezi pe Twitter care a fost atmosfera.
Ultimele două exemple nu sunt foarte utile, da’-s amuzante. Hashtag-urile se folosesc mai ales atunci când participi la un eveniment despre care ştii că vor scrie şi alţii pe Twitter şi mesajele tale vor fi uşor de găsit de către persoanele care sunt interesate de acel eveniment.
Eu pe cine urmăresc?
Tu urmăreşti acum cinci oameni, dar cu timpul – şi mai ales dacă scrii pe Twitter despre iPhone sau alte rahaturi -, oamenii vor începe să te urmărească, adică să te adauge în lista de oameni pe care o urmăresc. Nu e obligatoriu să urmăreşti pe toată lumea care te urmăreşte, la fel cum nu e obligatoriu să urmăreşti pe cineva doar pentru că ţi-e prieten. Vezi ce anume scrie pe Twitter, spre ce link-uri te trimite, iar dacă ţi se pare intereasnt, urmăreşte-l. Poate că nu te interesează să vezi poze cu bărbaţi care şi-o iau în fund. :D Nu urmări pe toată lumea; se vor supăra mai tare dacă-i urmăreşti şi apoi îi „ştergi” din listă decât dacă nu-i urmăreşti deloc.
Ce scriu eu pe Twitter?
Chiar dacă întrebarea de pe prima pagină a Twitter este „What are you doing?”, puţine persoane mai folosesc Twitter doar pentru a răspunde la întrebarea asta. Eu pun pe Twitter link-urile interesante de care mă „lovesc” şi pentru care consider că ar fi prea mare bătaia de cap ca să scriu pe blog. E mai simplu pe Twitter. Nu mi se pare potrivit să pun pe blog poze cu cele mai interesante piscine din lume, când pot da un link pe Twitter şi gata; cei care mă urmăresc şi pe Twitter rămân cu mai mult decât cei care citesc blogul. Asta e, Twitter a devenit, cel puţin pentru mine, o extensie a blogului.
Care-i treaba cu ReTweet-urile?
ReTweet-urile – prescurtat, RT – sunt rescrieri /redifuzări ale unor mesaje pe care le consideri interesante. Poţi da RT unui mesaj atunci când cineva te roagă să faci asta: caut chirie ieftină în oraşul X, please RT – sau pls RT. Dacă vrei să-l ajuţi pe om, îi dai un RT. Dacă vrei să dai mai departe un link pe care cineva l-a postat pe Twitter, dai RT. E mai greu să faci asta de pe twitter.com, pentru că nu există nici un buton de RT, în schimb în TwitterFox se rezolvă cu un click dreapta pe mesajul pe care vrei să-l retransmiţi, iar Seesmic are şi el un buton special.
Încă ceva…
Dacă nu vrei să instalezi nimic, s-ar putea să vrei măcar addon-ul Power Twitter, tot pentru Firefox, care îţi afişează imaginile, link-urile şi filmuleţele de pe YouTube pe pagina principală, fără să mai fie nevoie să dai click pe fiecare link în parte.
Cu plăcere. ;)
Saru’mana. M-ai scos din ceata.
No bine ma, ashe-i usor!
Multzam!
Foarte interesant postul; good job!
Hihi, merci si eu. Ca multe nu le stiam.
Multumesc.Ma tenta si pe mine sa-mi fac un cont.M-ai lecuit definitiv.
dai explicatii bune, am citit postarea pe sarite chiar daca nu am cont de twitter dar tot nu`mi fac. nu vad ce as putea spune asa important in 160 de caractere.
Multumesc de invataturi! M-am lamurit si eu care e treaba cu Twitter-ul acum. Cand prin 5 minute libere imi fac si eu.:)
Si ca tot suntem la capitolul invataturi… Daca nu e prea greu si complex, imi zici si mie cum sta treaba cu RSS-ul? :-/
PS: Te-am adaugat si in lista de messenger. :”>
Cu plăcere, dragilor.
de ce nu incerci tweetdeck? e fain programasu, mai usor de utilizat ca seesmic, si mi se pare si destul de practic, merge rapid cu RT-u, si iti afiseaza undeva la 99-100 de tweeturi, mai multe ca in TwitterFox.
De ce e Seesmic cam prostut? E simplu, stie sa faca orice si-ti poti organiza bine contactele atat pe desktop cat si pe web ca acum e si un client web. Iti poti vota cererile aici: http://feedback.seesmic.com/pages/15721-desktop si in plus de asta cea mai mare parte e facuta de o mana de oameni din Romania asa ca oricand cererile pertinente si argumentate vor fi auzite mai bune mai sus. Am inceput mai tarziu decat altii dar vrem sa ajungem primii.
Nu ezita sa folosesti adresa de mail daca ai sugestii :)
Anyways, foarte tare tutorialul o sa-l dau si eu parintilor sa vada cu ce ma ocup :)
Alin, nu ştiam că e făcut de români. Uite, promit să-l folosesc şi să-ţi spun ce probleme voi fi avut cu el – if any. Merci de info.
@Maddy: Uite http://denisuca.com/una-alta-3.html articolul asta al Denisei putea insemna trei tweeturi – daca mie imi placea unul din ele dadeam retweet… e un fel de blogging in stilul lui Zoso… asa mai pe scurt si eventual cu link la o stire mai completa. :)
Denisa dear, ma simt ca si cum ti-as putea fi tata!:-)) Atat de nestiutoare intr-ale Twitterului eram inainte de postul asta… Sarumana mult! >:D<
Să-ţi fie de bine, Laura. :)
recunoaste ca nu numa pt tatal tau ai scris acest post :P .. oricum felicitari :)
mi-a placut ce ai scris, unele chestii nici eu nu le stiam
In sfarsit m-am lamurit si eu de pe un blog ca pe majoritatea pe care am intrat nu intelegeam mare lucru,nah poate os fi eu mai prost:)) , oricum buna explicatia.
Saru`mana! De azi si eu pe acolo! :)
Frumoasa explicatie. Mi-am facut si eu cont.
Clar, nu m-a tentat pâna acum, de acum incolo,nici o sansa :))