Super ofertă de la Spitalul Municipal “Dr. Alexandru Simionescu” din Hunedoara: umilinţă pe banii tăi!

Scuzaţi, vă rog, “titlul tabloid”, nu m-am putut abţine.

Aşa cum am spus aici, de ceva timp merg la Zumba. Despre cum e acolo o să povestesc în alt articol, important aici este că problema pe care o aveam la genunchiul drept s-a “extins” şi la celălalt, aşa că după fiecare oră de Zumba mă dor genunchii rău de tot.

Background: în urmă cu vreo 15 ani, medicii competenţi [nu glumesc, oamenii chiar ştiu meserie] din Târgu Mureş m-au diagnosticat cu sinovită cronică la genunchiul drept. Şi mai aveam şi-un mic “ceva” crescut sub rotulă, aşa că părinţilor mei li s-a prezentat soluţia: eliminarea “ceva-ului” printr-o intervenţie chirurgicală. Ca orice operaţie, nici asta nu era lipsită de riscuri, aşa că ai mei au zis că ar fi bine să mai aştepte, pentru că nu mă durea genunchiul atât de tare încât să mă supun unei intervenţii chirurgicale doar aşa, preventiv. Şi le-am dat dreptate. Nu trecusem prin nici o operaţie până atunci şi iată-mă la 28 de ani bis bis fără să fi ajuns vreodată pe masa de operaţie. Dar… 

Am zis că vine o vreme când trebuie să începi să “te cauţi”, adică să-ţi faci de bunăvoie şi nesilit de nimeni nişte analize medicale şi să vezi cum mai stai cu sănătatea. Mi-a plăcut sloganul campaniei Avon pentru prevenirea şi depistarea cancerului la sân: află că eşti bine. Am vrut şi eu să aflu că sunt bine, aşa că, încurajată de Activia şi dornică să adopt cât mai multe obiceiuri sănătoase, am început să fac vizite la diverşi medici: stomatolog, endocrinolog, ortoped.

Aici se taie filmul, pentru că e aproape imposibil să fii consultat de un medic specialist dacă nu ai o problemă gravă, dacă nu eşti cu un picior în groapă sau măcar în ghips şi dacă nu eşti dispus să plăteşti încă o dată pentru asta. Dar să detaliez…

Pentru analize am apelat la un medic din Deva care mi-a fost recomandat de o cunoştinţă. Au trecut deja două săptămâni de când mi-am lăsat sângele la cabinetul privat, iar zilele astea o să primesc şi rezultatele [unele analize se fac doar la Bucureşti, de aceea a durat aşa de mult]. În ce priveşte dinţii, sunt, din nou, norocoasă: merg la un cabinet stomatologic convenabil situat la parterul clădirii în care lucrez.

Ambulatoriul de specialitate al spitalului din Hunedoara

Şi dacă tot am pornit pe drumul ăsta, al “căutării” pe la doctori, am zis că n-ar strica un consult la medicul ortoped, la spital [Spitalul Municipal “Dr. Alexandru Simionescu” din Hunedoara], ca să văd cum mai stau cu sinovita aia. Am obţinut de la medicul de familie trimiterea, pentru că la spital nu mergi de capul tău, îţi trebuie trimitere, cartea de identitate, adeverinţă de la locul de muncă care atestă că eşti angajat şi că firma a plătit contribuţiile către fondul de sănătate, precum şi o chitanţă cu ultima plată făcută. Ca fapt divers, firma pentru care lucrez a plătit, pe decembrie 2011, puţin peste 25.000 de lei către casa de asigurări de sănătate. De ce se plătesc banii ăştia? Pentru că aşa “trăieşte” sistemul sanitar din România, din contribuţiile persoanelor care obţin profit. Ce dă în schimb CNAS? Asigură servicii medicale gratuite contribuabililor, pensionarilor, şomerilor.

Staţi aşa, că tot nu eram în regulă cu toate: ca să beneficiez de o blestemată de consultaţie, trebuia să obţin o programare de la “afişierul” spitalului. Îmi amintesc că ăsta era “sistemul” şi la Spitalul Judeţean din Deva şi mă gândesc că aşa o fi peste tot. O prietenă, asistentă medicală la spitalul din Hunedoara, mi-a spus că durează cam trei săptămâni până când îţi vine rândul, aşa că şi-a sunat o colegă şi mi-a obţinut un “bon de ordine” pentru a doua zi, la ora 11. Eram pacientul cu numărul 8, sau cel puţin aşa credeam eu…

Dimineaţa, pe la ora 9 şi ceva, mama s-a dus la afişierul cu pricina, ca să se asigure că sunt pe listă şi că medicul mă va primi la consultaţie. I-a spus funcţionarei că ar trebui să fiu pe listă, funcţionara n-a mai verificat şi i-a spus mamei că dacă am programare, nu mai e nevoie şi de bonul de ordine.

La ora 11, încrezătoare, m-am prezentat în faţa uşii cabinetului de Ortopedie-Traumatologie. Eu şi alte 10 persoane aveam să aflăm, după o vreme, că medicul nu sosise încă, pentru că era în operaţie. Programul afişat pe uşă: 9 – 13. Când s-a făcut ora 13, am început să ne întrebăm dacă doctorul Adrian Cisar o să mai apară. Mi-era milă de el: operaţii, consultaţii, program greu, apoi o ia de la capăt la cabinetul medical privat.

Ora 13:15. Apare medicul, încep consultaţiile. După o oră şi ceva, când a fost invitată în cabinet o tanti care avea bonul cu numărul 9, mi-am dat seama că e posibil să fi stat degeaba atâtea ore pe holul secţiei de Ortopedie. Am întreabat-o atunci pe asistentă dacă numele meu apare pe listă. “Cum? Bârgău? Nu, n-am”. Dar, am fost asigurată, dacă aştept până când medicul termină de consultat pe toată lumea, o să mă primească şi pe mine.

Holul secţiei de Ortopedie-Traumatologie din Spitalul Municipal Dr. Alexandru Simionescu din Hunedoara, locul în care mi-am pierdut patru ore şi jumătate din viaţă fără să fiu consultată.

Ora 15:20. Unul câte unul, pacienţii de la ortopedie au intrat în cabinet, au fost consultaţi şi au plecat. Atunci a ieşit asistenta ca să se asigure că nu mai e nimeni pe hol şi a dat, din nou, de mine. “Da’ ce-i?Ce-aţi păţit?”, mă întreabă, pe un ton batjocoritor. Cuvintele au fost “Ce-aţi păţit?”, dar eu le-am perceput aşa: “Ce dracu’ ai atât de grav încât nu te mai cari o dată de-aici?”. I-am spus că eu sunt aia pe care nu a găsit-o pe listă şi că am aşteptat ca medicul să-i vadă pe toţi înainte să mă primească. “Mdea, bine… da’ după domnu’, că a venit aici pentru injecţie!”. Poate că era şi ea obosită după cele două ore de consultaţie, dar eu eram deja pe punctul de a mă arunca pe geam, de a da vopseaua jos de pe pereţi cu unghiile, de a mă da cu capul de pereţi după cele patru ore şi jumătate în care am stat pe holul ăla, aşa că un ton zeflemitor era tot ce-mi mai lipsea ca să explodez.

I-am spus, scurt, că aştept de dimineaţă ca să fiu consultată, dar că nu mai am nevoie. Am aflat ulterior că fără şpagă nu intri la doctorul Cisar; o cunoştinţă mi-a spus că, atunci când şi-a rupt piciorul, atitudinea asistentei şi a medicului s-au schimbat doar în momentul în care i-a plasat acestuia din urmă plicul cu bani în buzunar.

Ora 15:30. Am plecat de la Spitalul Dr. Alexandru Simionescu din Hunedoara, după ce am pierdut o jumătate de zi aşteptând – degeaba! – să beneficiez de un consult.

Un scaun cu rotile din Spitalul Municipal Dr. Alexandru Simionescu, Hunedoara

Să nu-mi spuneţi că am greşit încercând să “intru în faţă” – toţi cei 20 de pacienţi consultaţi în ziua aceea au văzut că nu am încercat în nici un fel să “sar rândul” şi am stat până când medicul Adrian Cisar i-a consultat pe toţi, până la ultimul. Şi aş fi aşteptat ca şi cel din urmă domn să-şi primească injecţia, dacă nu aş fi fost tratată de sus, pe banii mei.

“Da’ tu nu ştii că aşa merg lucrurile?”, m-a întrebat o colegă, după ce i-am povestit păţania mea. “Sfatul meu este să mergi la un cabinet cu plată, că altfel nu ai cum să eviţi chestiile astea”.

O să merg la un cabinet cu plată, pentru că numai în România eşti bun de plată, dar nu beneficiezi de aproape nimic în schimb. După ce am văzut cum “merg lucrurile”, mă mir că singura dată când am fost internată la spitalul din Hunedoara am ieşit de acolo vie şi nevătămată şi fără să dau şpagă. De mers, o să mai merg la spitalul ăsta doar pe targă, când şi dacă voi suferi de ceva atât de grav încât să nu mai am timp să merg la un cabinet privat.

39 thoughts on “Super ofertă de la Spitalul Municipal “Dr. Alexandru Simionescu” din Hunedoara: umilinţă pe banii tăi!”

  1. Pățania asta vine să-mi confirme că din păcate nu numai în Iași se petrec faze de tipul ăsta. O să ajung să cred că nu le pasă dacă omoară pe careva sau nu. Uite de asta ar fi bună o legislație clară a malpraxisului. Să vezi ce atenți ar i când știu că trebuie să dea salarul pe 3 ani dacă îi dă careva în judecată.

  2. recordul meu la asteptat langa usa doctorului este de 5 ore! :) (plus recordul de asteptat 2 ore cu vezica plina maxim pt o ecografie ovariana…groaznic)

    din pacate asa se intampla in spitalele de stat. i should know. si cand vad campanii gen “Fa ti acu testul Papanicolau! Controleaza te periodic blabla”..ma ia cu spume, ca eu stiu ca am probleme grave si nu ma baga nimeni in seama…apai sa ma duc doar asa…la control. astea-s fitze! >.<

  3. Multa sanatate, Denisa!
    Simt cum mi se albesc firele de par vopsite ciocolatiu cand aud intamplari din astea. Nu ca nu le-as fi trait si eu, dar…
    Acum vreo doi ani stateam la usa unui cabinet medical de la ora 6 (sase dimineata) cand se faceau listele pentru ziua respectiva, pana la 15-16, odata chiar pana la 17, ca sa intru la consultatie. La 6 eram a treizecea pe lista. Doctora mai pleca in timpul zilei la operatii, iar venea, si acolo la usa ei te cruceai ce povesti ascultai mai ales ca era vorba de probleme femeiesti. :(
    Bine ca am scapat, dar e trist ca platim degeaba.

  4. Imi plac foarte mult generalizarile pornind de la un singur exemplu. E ca si sum as zice, dupa ce am intalnit un italian prost, ca toti italieni sunt prosti. E ca si cum tu ai scrie un articol in care sa ai greseli gramaticale, unul singur, si eu, ca cititor, pe baza acelui articol sa spun ca tu habar nu ai sa scrii… Cam la fel e si in articolul ce l-ai scris. Ai avut o experienta neplacuta la un medic (desi tu nici nu ai interactionat cu medicul, ci doar cu asistenta, dar tot medicul e de vina) si drept urmare tot spitalul e de rahat.

    Iar replica cu “locul in care mi-am pierdut patru ore si jumatate din viata” e un pic cam deplasata, dar se inscrie in spiritul mereu nemultumit / frustrat al bloggerului roman (vezi ce fain e cu generalizarile?). Cand ma gandesc ca mai deunazi cineva pe twitter facea cu nervii ca o stat juma de ora la coada la posta… Vai, vai. Altii asteapta mai mult la alti medici sau la alte usi si nu se plang.

    Da, e nasol ca nu ai reusit sa intri la medic. E nasol ca individul AR avea nevoie de un imbold material pentru a consulta, dar ideea e ca de consultat consulta.

    Ce poate iti scapa tie este cum merge treaba cu programarile. Omul are in fiecare zi program de consultatii, da? In fiecare zi are un anumit numar de pacienti in acel program, pentru ca nu are cum sa vada 100 de oameni intr-o zi. Plus ca mai e vorba si de contractul ce il are cu spitalul care il limiteaza la numarul de pacienti consultati in ambulator (in sensul ca nu i se paltesc mai multi de un anume numar in prealabil stabilit). Drept urmare se fac programari, in ordinea prezentarii la ghiseu. Pentru ca totusi merge multa lume la el s-a ajuns ca lumea sa fie programata atunci cand mai sunt locuri libere, adica peste doua trei saptamani. Deci pacientii totusi au parte de consultatie din partea domnului doctor, in ordinea numerelor de pe tricouri.

    Exista doua posibilitati ca sa fii vazut mai repede. Prima ar fi daca este vorba de o urgenta, iar a doua varianta este daca ai o pila care iti rezolva sa intri mai repede. Si da, mi se pare ca in momentul in care o pila iti rezolva ceva iti creezi anumite obligatii cuiva (nu zic ca medicului, dar cuiva tot ii ramai dator si poate se asteapta la ceva sa ii pice in buzunar).

    E ca si cum tu ai avea de lucru la trei proiecte si apare un client care vrea sa te ocupi de proiectul lui. Tu ii spui ca doar peste 10 zile te poti apuca de lucru pentru ca ai deja alte trei proiecte in lucru, insa el il vrea pe al lui gata pana a doua zi. Daca ii e urgent si chiar vrea sa i-l faci pana a doua zi ce poate face in afara de a creste onorariul pe care ti-l da?

    Asa ca referitor la articolul si atitudinea ta:

    1. Problema nu a fost la medic, el nu a fost obligat sa te vada din moment ce nu ai fost programata. Si plus de asta medicul NU ti-a cerut bani.

    2. Asistenta te-a intrebat “Ce-ati patit?” ca sa stie ce sa ii spuna doctorului. “Mai este o doamna afara la consultatie, a siz ca o doare genunchiul.” Dar tu repede faci interpretare pe text si consideri, dupa patru ore de asteptat, ca toata lumea se ia de tine.

    3. Cine ti-a f***t tie meciul or fost prietenele tale, asistente medicale, care ti-or “rezolvat” sa mergi a doua zi la medic, peste rand. Pe ele ar trebui sa iti descarci nervii ca nu si-or facut treaba.

    4. Ai mers la un consult doar asa de “hai sa vedem cum mai stau cu genunchiul”, deci nu era ceva care sa necesite consult urgent a doua zi, asa ca nu inteleg de ce te-o mancat in fund sa mergi cat mai repede. Nu se intampla nimic daca aveai rabdare pana peste doua trei saptamani cand iti venea randul. Mai bine zis tu esti cea care a ales sa apeleze la pile (vezi punctul 3).

    5. Rahatul cu care ai improscat ulterior in medicul respectiv e total in plus. Si mai mult, pute rau. Repede ai inceput cu marturii ale cunostintelor, vecinelor si ale unor prieteni ai colegei de birou a varului tau cum ca asa or auzit ei ca medicul ala cere bani. That is very reliable information. o_O

    6. Ai ales sa pleci, deci habar nu ai daca te primea sau nu dupa ce dadea injectia. Dar iti permiti sa scrii ca ai fost umilita si ca nu ai fost vazuta de medic. Poate te vedea. Poate nu te vedea. Dar nu ai de unde sa stii asta pentru ca ai ales sa pleci inainte sa termine cu domnul cu injectia. Si indraznesti sa il ponegresti ca nu te-o vazut cand tu ai fost cea care nu ai fost programata si tu ai fost cea care a plecat inainte sa te vada. Ai ales sa pleci, iti tii gura. Daca ramaneai si nu te primea la consultatie, atunci da, puteai sa te plangi ca nu te-o vazut (cu mentiunea ca punctele 1, 3, si 4 tot se aplicau si tot nu puteai poza in postura de victima), dar in conditia in care tu de bunavoie ai ales sa pleci, Pa pa!

    Habar nu am cine e medicul respectiv, nu am auzit de el in viata mea, dar atitudinea din articolul tau nu mi-a placut. Aruncam cu rahat in cine poftim si cand poftim? Avem numa 5 ani, sau ce naiba?

    1. esti un intelectual, Mihai. cred ca nu ti s a facut niciodata programare dupa 6 (SASE) luni de la data solicitarii, cum i s a intamplat bunicului meu, care a si murit pana sa ajunga sa fie consultat.

      1. demo, lucruri povestite asa, generic, nu au nicio valoare. O sa iti citeasca comentariul cineva si o sa generalizeze chestia asta cu cele sase luni, nestiind totusi despre ce specialitate e vorba, si o sa creada ca asa e la toti medicii.

        Nu ma pot pronunta asupra celor 6 luni, e cea mai mare perioada de programare ce am auzit-o pana acuma (daca e reala), dar cum am spus si mai sus, exista specialitati unde se asteapta pentru ca sunt prea multi oameni care se programeaza la consultatiii / tratament. Deci prea multi pacienti pentru un singur medic (pentru ca toti vor sa fie tratati de profesori universitari si mai bine asteapta cu lunile pana cand ii poate primi decat sa fie vazuti de un medic “mai mic”. Si in loc sa ajunga doar cazurile mai importante/grave la un medic mare, ajung toate rahaturile pentru ca si-au facut programare) sau pentru un singur aparat (iti dai seama ce se intampla cand exista un singur aparat de radioterapie pentru cei cu cancere pe tot Ardealul? toti pacientii din Ardeal depind de un singur aparat, si sunt multi, si se fac programari cu lunile. iar in momentul cand se strica e destul de nasol. Si apar ciumpalai revoltati ca de ce nu se foloseste aparatul la foc continuu, 24 din 24, sa ii rezolve pe toti, fara a avea habar de cum functioneaza aparatul si ca fara pauzele de rigoare aparatul se supraincarca si se strica , ceva de genul. Dar nah, hai sa vorbim).

  5. sistemul asta medical de cacat te face sa te folosesti de toate cunostintele pe care le ai chiar si pentru o banala consultatie.
    o matusa de-a mea cunoaste cam pe toata lumea din spitalul militar din bucuresti. si poate nu-i frumos din partea mea ca ma folosesc de asta, dar stiu sigur ca e sanatos.
    multa sanatate iti doresc :)

  6. Pai decat sa mori in fata usii ca deh e vina ta ca sistemul nu functioneaza mai bine sa dai 3 tel si ai rezolvat. Si poate ca Denisa nu murea dar asta e mai putin important. Cand astepti ca prostu in fata usii 4 ore si apoi nici macar un imi pare rau nu primesti normal ca iti lasa experienta un gust amar. Eu sincer sper sa moara sistemul si sa dai banii direct la particulari atunci stii ca macar se vor bate pe pacienti ca de altundeva nema bani. Am mai umblat si eu prin lume si nu zic ca p-aci toate sunt roz da macar ai respectul de fatada si al naiba daca iti vine sa te mai superi cand zice asistenta i’m sorry but…. Si da am nascut cu complicatii si cu 3 doctori si 5 asistente si 3 zile pazita fara nici 5 min sigura in rezerva proprie si nu am dat nici un ban, nici o atentie si au mai si venit acasa 3 sapt dupa sa vada dc sunt ok da deja astea sunt vise in ro zilelor noastre din pacate unde tata murea cu zile dc nu aveaa bani de la mine sa umple buzunarele tuturor de la femeia de serviciu pana la chirurg.

    1. Denisa a asteptat atata pentru ca cine i-a “rezolvat” programarea de fapt nu si-a facut treaba, deci nu avea programare. Urma sa intre la medic dupa domnul cu injectie, doar ca ea a ales sa nu mai astepte inca 5 minute si drept urmare a plecat.

      Asa ca cine si pentru ce trebuia sa ii ceara Denisei scuze? o_O

      1. Mihai, vorbesti ca si un medic. Daca ai fi de cealalta parte, n ai mai apara cu atata patos saracii medici care nu fac fata cafelelor si barfelor din lungul lor program.
        Nu sunt deloc chestii generale. Mi-e jena sa incarc postul asta de exemple concrete. Medicii buni si conditiile decente sunt exceptii, nu invers.

      2. Nu, demo, ti-am prezentat logic situatia, asa cum reiese din articolul scris de Denisa. N-a avut programare (cine trebuia sa o rezolve nu a rezolvat-o), drept urmare a asteptat pana s-au terminat cei programati. Mai era un domn in fata ei si apoi urma sa intre insa a ales sa plece. (Era un banc la un moment dat cu doi nebuni ce evadeaza de la ospiciu. Si sar ei peste garduri cu sarma ghimpata, si tot sar, ca ospiciul era inconjurat cu 100 de garduri, si cand mai aveau un singur gard de sarit, unul dintre ei zice “Ba, io m-am plictisit de sarit garduri, hai sa ne-ntoarcem”.)

        Asa ca nu are niciun drept sa se vaite pentru ca nu are de ce. Nu avea o problema urgenta, putea astepta bine mersi sa fie vazuta dupa doua saptamani, si nu a mai avut rabdare 5 minute ca sa fie vazuta de medic. A ales sa plece , sa isi tina gura.

        Dar nu, ea interpreteaza totul, fiecare vorba si intrebare le considera ocare, tonul asistentei a fost dispretuitor, ma gandesc ca si pixul ce il avea asistenta in mana era la fel de zeflemitor.

        Si plus de asta, fara sa aiba ea o experienta directa cu medicul respectiv, incepe si arunca in el cu rahat. Ca asa a auzit ea povesti. Lucru ce mi se pare foarte aberant atata vreme cat Denisa face parte din categoria oamenilor care tot vorbesc cum vor ei sa fie tratati cu respect. Parerea mea e ca daca vrei sa fii tratat cu respect atunci ii tratezi si pe altii cu respect. Cum s-a legat de medic fara sa fi interactionat deloc cu el, afirmatiile cum ca “fara bani nu ajungi la medicul asta” desi ea a plecat cand mai avea 5 minute si intra, si tot felul de povesti din auzite spun foarte multe despre respectul ce il poarta ea altora. Chestie de obraz, Denisa.

        Daca ajungea EA la medic, daca ala se purta nasol si nu o primea cu tot cu programare, daca ii facea aluzii ca vrea bani, daca ii chiar dadea bani, atunci da, era justificat articolul. Dar in conditiile date, nu.

        Asa ca, draga demo, daca chiar nu ai inteles nimic din ce am explicat in toate mesajele ce le-am lasat, atunci chiar imi pare rau pentru tine. Nasol daca parerea ti-o formezi din povesti auzite de la tot felul de vecine si prietene si daca nu poti judeca simplu, logic si obiectiv situatia.

      3. Si ca sa fim bine intelesi, demo, nu este vorba despre sistemul sanitar in intregime, despre medici corupti (ca da, exista si din aia), eu comentez strict experianta Denisei. Asa ca nu trebuie sa dai nume si exemple concrete ca nu imi pasa.

      4. Mihai, am interacţionat şi cu medicul. Dacă nu mi-ar fi vorbit şi el foarte de sus, rămâneam la consult; dar când cel căruia urmează să-i spui ce te doare te tratează ca pe ultimul cerşetor venit la cabinet ca să-i ceară bani, parcă nu-ţi mai arde să stai şi să fii în continuare umilit după ce ai băgat bani grei în sistemul de sănătate.

        @all: Poate că, la cald, am scris articolul prea grăbită, cu prea mulţi nervi şi am omis unele detalii. Nu consider că am greşit cu nimic, poate doar prin faptul că nu m-am cărat mai repede acasă. Nu pe doctor am fost supărată, ci pe sistemul de căcat care-l trimite la operaţie dimineaţa şi la consultaţii timp de trei ore peste programul obişnuit. El s-a întâmplat să fie reprezentantul acestui sistem de căcat.
        Sper că am fost destul de explicită.
        Iar vouă, celor care mă acuzaţi că nu am vrut să aştept trei săptămâni pentru un consult, pentru o problemă pe care o aveam atunci, nu la sfârşitul lunii februarie, nu vă dorescd decât să aşteptaţi o dată, o singură dată, în faţa unui cabinet şi să fiţi trataţi aşa cum am fost eu. Şi vorbim dup-aia, bine?
        KTHXBYE.

      5. Denisa, mmmmnu.

        1. In articol nu ai spus nicaieri ca ai interactionat in vreun fel cu medicul, ai spus ca doar ai asteptat afara si ca doar cu asistenta ai vorbit. Si ia zi, ti-a cerut medicul bani? Ati ajuns la discutia asta? Sau pur si simplu ai scris ce vorbeste lumea-n sat si nu despre experienta ta? Asa ca pentru mine informatia noua, prezentata in comentariul tau, tot nu iti explica atitudinea ta si felul in care l-ai ponegrit pe medic cu informatii din folclorul local.

        2. De ce spui in comentariu ca te-ai dus pentru o problema ce o aveai atunci, cand in articol scrii cu totul altceva, de ce incerci acuma sa o intorci? Ai scris clar ca “Şi dacă tot am pornit pe drumul ăsta, al “căutării” pe la doctori, am zis că n-ar strica un consult la medicul ortoped, ca să văd cum mai stau cu sinovita aia.” ASta e un consult de rutina, nu era o problema acuta, urjenta. Puteai astepta doua saptamani.

        Daca o sa incepi sa ma iei cu “dar unul pe care il doare ce face? Cum asteapta atata?” iti reamintesc ca vorbim aci de experienta ta si nu despre restul pacientilor.

        (Da, unul cu o problema urjenta e considerat urgenta si vazut peste cei care stau la rand, iar de nu e asa de grav se face programare. Plus ca se mai asteapta si din cauza ca sunt multi pensionari care se duc la medic sa se caute ca se plictisesc acasa. Sau oameni care apeleaza la pile sa fie vazuti mai repede desi nu e cazul sa se grabeasca asa.)

      6. Draga domnule Mihai,
        Am citit cu atentie comentariile tale si da-mi voie sa-ti spun ca esti un ingamfat cu un bat in partea dorsala. Probabil ar trebui sa te duci intr-un spital de stat sa ti-l scoata, dar la capacitatea medicilor si asistentelor noastre, ti l-ar baga si mai adanc. Desi urasc generalizarea, trebuie sa recunosc ca 90% din sistemul nostru medical este in ultimul hal – la cunostinte, pasiune pentru meserie, grija pentru pacient, in principiu tot ce ar trebui sa tina de aceasta meserie. Desi nu am talent, as putea scrie o carte despre nesimtirea si aroganta medicilor/asistentelor. Si sa nu-mi vina cineva cu ideea ca sunt prost platiti. Atunci cand au luat hotararea erau oameni in toata firea si stiau foarte bine in ce conditii se desfasoara aceasta munca. ar fi putut foarte bine sa nu o aleaga, nu i-a obligat nimeni. Pe langa aceasta, sunt minciuni gogonate ca nu au bani. Da, statul ii plateste execrabil, dar noi pompam in buzunarele lor cum nu s-a mai pomenit in nici o alta parte. Te informez draga domnule Mihai, ca la noi in bloc cei mai instariti oameni sunt o familie de cadre medicale, amandoi tineri, pana in 40 de ani – medic si asistenta, care nu vreau sa incep acum, dar fac niste cheltuieli extravagante la care majoritatea nici nu viseaza. Si eu am facultate, stiu doua limbi straine, lucrez 12 ore pe zi, toata viata am fost premianta si prima din clasa, si cu toate astea, desi traiesc la limita supravietuirii, nu sunt suparata pe oamenii din jurul meu si nu ii tratez urat. Am atatea intamplari urate petrecute in sistemul nostru drag medical de stat, incat o sa am cosmaruri toata viata. Lucruri intamplate mie, celor dragi, cunoscutilor si asa mai departe, incat e ca in filmele de groaza. Si totul incepe de la o simpla asteptare de numai 4 ore, pentru care nu ai dreptul sa te simti indignat, pentru ca sare o puta impotenta ca domnul Mihai sa ia cuvantul. Probabil ca in ziua aia nu ti-a fost umplut bine buzunarul. Inchei aici, pentru ca nu vreau sa monopolizez discutia. Iar pentru domnul Mihai – karma is a bitch.

      7. Diana, scuza-ma ca iti reamintesc ca tu si multi altii care au comentat aici in nestire ati ratat povestea din articol. Am oferit multiple argumente pentru parerea mea, gandind obiectiv, cine a avut minte a inteles, cine nu nu.

        Insa multi, precum dumneata, au sarit sa blameze intreg sistemul de sanatate. Ma bucur ca aveti puterea de a aprecia un sistem cu care ati avut un numar de experiente folosind metoda generalizarii (sunt curios pe ce criterii apreciaza lumea cum stau medicii la capitolul pregatire profesionala. toti romanii au pregatire in domeniul medical sau e vorba doar de un feeling?). Ideea e ca fiecare a avut experientele lui. Nu spun ca nu se intampla si chestii nasoale, nu spun ca demo, care a comentat mai sus, nu a avut parte de acele experiente sau ca tu nu le-ai fi avut. Fiecare le-a avut pe ale lui si sper ca atunci cand vorbeste despre sistem nu adauga si lucruri ce nu i s-au intamplat lui. Adica povesti.

        Si eu am avut parte de nenumarate experiente la medic si fara sa fie nevoie de bani, tzuica sau alte plocoane. Am avut ocazia sa vad multi medici cum se comporta si cu alti pacienti, cat de pregatiti sunt, cat de mult le pasa de pacienti si ce “extravagante” isi permit, ca sa fiu in tot cu tine. Multi medici. Asadar eu iti povestesc doar din experiente directe. Am dat de niste oameni fenomenali pe mana carora m-as lasa fara sa ma gandesc de doua ori. Toti medicii din Cluj cu care am interactionat sunt oameni de nota zece, toti. Niciun repros nu am. Sigur ca din cei cu care nu am interactionat foarte probabil sa mai fie si cate unul naspa, axat pe bani sau prost pregatit, dar eu m-am referit doar la experientele mele directe, nu prin intermediari.

        Mi se pare aberant cum spui ca medicii nu au dreptul sa se planga de salarii, ca au stiut de la bun inceput in ce se baga. E de-a dreptul aberant. La fel as putea spune ca Denisa nu are dreptul sa se planga de ce i s-a intamplat pentru ca stia de la bun inceput in ce se baga. Nu?

        Mi se pare dezgustator cum din cauza unor lepadaturi din sistem lumea arunca cu noroi in toti, inclusiv in cei multi care sunt bine pregatiti si care pun suflet in tot ceea ce fac. Si e nasol cand din start fiecare medic e vazut ca un profitor, pentru ca lumea generalizeaza pornind de la cateva cazuri.

        In alta ordine de idei, Diana, tin sa spun ca e usor pe internet sa iti bati joc de oameni, parca prinzi curaj mai mare cand nu stie nimeni cine esti. Tu habar nu ai nimic despre mine, nu stii cu ce ma ocup, cum ma port cu oamenii din jurul meu, ce stiu face si ce nu, si ma faci in fel si chip. “Karma is a bitch” e o expresie care de obicei se spune unui individ care face rau (altora) si care scapa basma curata, amintindu-i ca pana la urma isi va primi pedeapsa. Daca nu stii folosi o expresie mai bine nu o folosi, pentru ca eu nu am facut niciun rau nimanui. Ma asteptam, la cat de mult te lauzi cu educatia primita, sa stii mai bine de atat.

        Sincer sa fiu sunt (relativ) surprins ca ti-a fost aprobat comentariul avand in vedere felul in care mi te-ai adresat. Sincer.

  7. …. Imi vine sa plang numai cand ma gandesc la situatiile astea de rahat… 5% din banii facuti de mine se duc in fiecare luna la CNAS ca sa fiu tratata ca un rahat atunci cand am nevoie de o consultatie… Nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla daca as avea intr-adevar nevoie de medici si nu as avea bani de spaga… As muri pe targa lasata pe holuri…

  8. Din cauza asta folosesc doar serviciul medical privat, prin abonamentul oferit de firma unde lucrez. Si cand ma gandesc cati bani cotizez lunar la stat :(

  9. Sa vezi cum e sa stai noaptea la urgente mai mult 5 ore sa te consulte cineva. Sa vomiti si sa nu poti respira si sa nu lase nici pe nimeni la tine “ca asa e regula”, dar in acelasi timp nu vine absolut NIMENI sa te consulte.

  10. @Denisa: M-am abonat la comentarii pentru articolul curent, si de cand m-am abonat s-au postat cel putin 7 comentarii, insa eu nu am primit niciun mail. What’s up with that?

      1. Incearca sa folosesti un alt plugin pentru abonare la comentarii. Iti sugerez Subscribe to Comments Reloaded. L-am testat si merge.

    1. Offf, domnule Mihai.
      Sotul meu a fost operat de apendicita – a fost lasat singur in salon toata noaptea, deoarece doamnele asistente aveau nevoie de somnul de frumusete. Deoarece i s-a facut rahianestezie, i s-a facut rau si a vomitat. Tot din cauza acestei anestezii, nici nu s-a putut misca asa incat toata voma i-a venit inapoi pe gat si era sa se sufoce. Noroc cu mine, ca am mituit in stanga si in dreapta si am putut sa stau cu el, l-am intors pe o parte si am inceput sa-l curat. i-am taiat pijamaua cu un cutit si l-am curatat cu resturile curate din pijama. In tot acest timp, absolut nici un membru din personalul medical.

      Prieten de familie – tot operatie de apendicita – i-au uitat ceva inauntru, s-a infectat, aproape a dat in septicemie, a stat o luna in spital si a slabit 20 de kg. Din fericire, a putut sa iasa pe picioarele lui.
      Bunica mea – operatie fibrom uterin – i-au uitat un pansament inauntru. A doua operatie ca sa-i scoata pansamentul – i-au intepat vezica. A treia operatie – sa-i coasa vezica. I-au cusut-o, numai ca de la atatea operatii in zona burtii, nu stiu exact ce s-a intamplat, dar intestinele a ajuns sa si le tina intr-o burtiera. Chiar si asa trebuie sa se opereze la cativa ani, ca sa nu-i iasa de tot intestinele. Avea 45 de ani la prima operatie, iar de 30 de ani isi tine intestinele intr-o burtiera.
      Prietena buna – 25 de ani, gravida, a avut avort spontan. Internata in spital, unde asistentele si medicii tipau la paciente: Daca ti-a placut sa te f…, acum rabda. Aceasta fraza este deja o formula de politete in saloanele de nasteri.
      Eu – gravida, avort, nu m-au curatat bine. A trebuit sa ma duc a doua oara. Nu imi era de ajuns ca pierdusem o data copilul, a trebuit sa simt a doua ora. Am facut complicatii si sangerari masive si rana pe col. Tratamente si medicamente pe viata.
      Eu iar – m-am programat pentru operatie de colecist, deoarece de 12 ani tot am crize. M-am internat pentru analize, era totul bine si frumos, era luni, eram programata pentru miercuri, numai ca m-au operat luni noaptea, deoarece de la mizeria din saloane si mirosurile imputite, mi s-a facut asa rau si am avut o criza asa de mare de bila, incat au trebuit sa ma opereze de urgenta.
      Femeile gravide – tratamentul lor in spitale este inacceptabil – ca vitele la taiere, lasate sa se chinuie in ultimul hal. Duse in curul gol in sala de nasteri si rascracarate pe scaunul acela oribil in vazul tuturor (pentru ca daca esti n sistemul medical stii foarte bine ca nu exista nici un pic de intimitate si delicatete fata de, pana la urma, cel mai mare miracol de pe pamant). Stii domnule Mihai cate femei ies din spital mutilate sufleteste, ajung frigide sau nu isi mai doresc copii sau intimitate fizica cu partenerul lor? Cum ajung sa se simta vinovate pentru ca au indraznit sa faca sex, sa ramana gravide, iar acum nasterea este doar o pedeapsa proportionala cu marele lor pacat? Iar asta e tot drept ca urmare a marelui personal medical din Romania.
      Un alt exemplul care pentru mine a insemnat foarte mult – cea mai buna prietena din liceu, timp de 4 ani nedespartite – o fata delicata, sensibila, corecta, sora pe care n-am avut-o niciodata. Pe urma drumurile si viata ne-au despartit pentru cativa ani, ne-am revazut cand ea era deja asistenta la gastroentereologie. Am fost chiar la spital si stateam in camera de garda cu ea si vorbeam, cand o colega a ei a venit si s-a plans de un bosorog din nu stiu ce salon care vrea iar anestezice, fiind bolnav de cancer si avand dureri foarte mari. Stiti ce a zis prietena mea, domnule Mihai (o mica paranteza foarte relevanta – devenise asistenta, si mai ales asistenta la gastroentereologie, deoarece bunica ei, care si mie mi-a fost foarte draga, murise de cancer la colon)- stiti ce a zis? Pai nu mai moare bosorogul asta? Exact asta a zis, fata cea mai delicata si corecta pe care o cunoscusem si a carei bunica murise de exact aceeasi boala a ”bosorogului”.
      As putea continua sa-ti dau exemple o luna intreaga domnule Mihai despre capacitatea si profesionalismul personalului medical. Pentru ca 90% sunt … nu imi pot gasi cuvintele pentru a-i descrie.
      Eu personal as da salariile cele mai mari din lume medicilor – dar nu medicilor din Romania, domnule Mihai. Si da, este aberant sa se planga de salarii, din moment ce stiau foarte binein ce se baga, atunci cand au vrut sa se faca doctori. Isi merita acest salariu, deoarece cum ii trateaza statul pe ei, asa isi trateaza si ei pacientii nevinovati, care vin speriati de moarte sa implore ajutorul medicului, dar sunt lasati sa moara daca nu cotizeaza gras. Pot da si aici o gramada de cazuri, fii sigur.
      Si nu ma ascund si as putea sustine pana in panzele albe ca tot ce am spus e adevarat si ca mi-am sustinut aceste pareri in fata tuturor, pentru ca nu sunt povesti sau pareri, ci realitatea cruda.
      Si nu mai fii asa de surprins ca mi s-a aprobat comentariul domnule MIhai, ca nu sunt in spital la mila unui nenorocit, care hotaraste ce face cu mine in functie de cum am cotizat sau de parerile personale. Dupa ce ca esti un ingamfat, mai esti si un mic dictator, la care trebuie sa cerem voie sa fim in dezacord.

      1. 1. Revin la ideea ta ca medicii sa nu se mai planga de salarii ca stiau in ce se baga, idee care pare desprinsa dintr-o dictatura. WTF? Suntem prin anii 80 ca oricine comenteaza si vrea mai mult sa fie redus la tacere? E normal cand vezi cati ani din viata e nevoie pentru pregatire ca medic si cand vezi ca totusi fata de alti oameni tu renunti la anumite lucruri, cand vezi ca meseria ta presupune o complexitate mai mare, sa vrei sa ai un salariu pe masura. Eu cred ca e frustrant pentru un medic sa aiba acelasi salariu ca un functionar de la banca ce probabil nici facultate nu are. Dar nah, in your world things move differently.

        2. Am fost surprins ca ti s-a aprobat comentariul, da, dar nu din cauza ca ai avut alta opinie fata de a mea, nu stiu de unde ti-a venit ideea asta, ma faci aiurea mic dictator. Am fost surprins ca ti- fost aprobat comentariul din cauza felului in care mi te-ai adresat. M-ai facut ingamfat, cu un bat in c*r, putza impotenta si naiba mai stie ce. Revino-ti, fata, si invata cum sa te adresezi oamenilor. Ai mare curaj pe internet, mare tupeu cand lasi comentarii pe siteuri si nu stie nimeni cine esti, ca de erai in fata mea si imi spuneai toate astea iti dadeam o scatoalca de sa iti vina mintile la loc. Daca le mai ai.

    2. Hmm, sa vedem. Lasand la o parte comentariile la adresa ta, pe care mi le mentin, vad ca nu ai putut raspunde la ceea ce se discuta cu adevarat aici.
      Si anume (o sa-ti dau mura-n gura, ca vad ca altfel nu intelegi):
      Aici nu e vorba de salariile doctorilor, e vorba de meseria lor de care depinde viata oamenilor la propriu. E vorba de faptul ca omenia cu care trebuie sa trateze pacientii si recunoasterea faptului ca trateaza un om, nu o carpa, au fost ingropate si uitate.
      E vorba despre faptul ca pacientii nu trebuie sa pice drept tapi ispasitori in lupta dintre medici si stat. E vorba ca desi au dreptul la salarii mari si la respect, nu trebuie sa-i uite pe cei care au dreptul la viata si sanatate.
      Incepi sa intelegi? Personal, cred ca spargi mobila sau moaca cuiva in timp ce citesti aceste randuri.
      Pe langa asta, mai las-o pe saraca fata in pace, ca e blogul ei, si de aceea si l-a facut, ca sa poate spune ce-si doreste inimioara, fara sa vina Mihai atotstiutorul sa dea cu bata in balta.
      In ceea ce priveste faptul ca se apeleaza la pile, i-as ruga pe toti cei care se simt fara pata sa arunce cu piatra. Serios acum, oameni in toata firea, indrazniti sa afirmati ca stiind ceea ce se petrece in ziua de azi cu sistemul medical, primul lucru pe care il faceti atunci cand aveti o problema de sanatate nu este sa vedeti in jurul vostru ce pile aveti, ca sa aveti siguranta cat de cat ca veti fi tratat omeneste? Nu, va duceti la primul medic iesit in cale si va lasati pe mana lui, nu? Va rog sa va uitati bine in oglinda si sa recunoasteti absolut fiecare din voi ca am dreptate. Toti avem nevoie de pile in acest sistem, pentru ca s-a ajuns care pe care, legea junglei, care e mai puternic supravietuieste. M-am dus si eu intr-un spital cu o criza de fiere, unde nu cunosteam pe nimeni, si am stat 3 ore fara sa-mi dea nimeni un calmant, dupa care m-am prabusit pe jos, deoarece corpul meu din cauza durerilor mi-a paralizat si nu am mai putut sta in picioare. Asa am beneficiat de atentie, pentru ca eram prabusita pe hol si nu se putea cirula din cauza mea.
      Oricum, lasand la o parte aceste probleme, eu nu pot sa imi dau seama cum un om nascut probabil acum 200-300 de ani intr-un catun uitat de lume, mai traieste si culmea, mai are si internet. Da tu, bre nea Mihai, despre tine vorbesc. Te rog sa iei aminte ca in ziua de azi femeia poate avea propriile pareri si poate sa si le expuna fara sa vina barbatelul sa o puna la locul ei de muiere. Pe langa asta, incearca sa-ti dai seama ca intr-o discutie, cand nu o poti castiga, mai bine te retragi frumos, si nu intr-un mod rusinos, stravechi si violent, de amenintare si lovire a celui mai slab fizic. In zilele noastre, doar tiganii inculti isi mai pun la punct mirandele printr-o scatoalca.
      O ultima mura-n gura: du-te la o sala sa-ti versi furia de frustrat, mai citeste si tu ceva sa-ti mai desfunzi mintea, si nu in ultimul rand, spala-te pe ochi ca sa vezi ca realitatea este cea care te inconjoara, si nu cea din mintea ta.

      1. Interesant cum dintr-o data medicii au dreptul la salarii mai mari. Foarte interesant.

        In rest, Diana, nu ai inteles nimic din ce am scris. Faptul ca avem pareri diferite, faptul ca te contrazic (cu argumente, si nu doar asa ca sa am o ocupatie) nu inseamna ca am ceva cu tine personal. Se poate purta o discutie civilizata in contradictoriu. Asta pana cand unul dintre interlocutori incepe cu injuriile, ca mai mult nu il duce capul.

        Asa ca atata vreme cat tu iti mentii afirmatiile despre mine, adica insultele gratuite si lipsa de respect, sa nu ai pretentia sa primesti inapoi respect. Degeaba scoti repede cartea cu “io mi-s femeie si mi-s plapanda, nu te lua de mine” ca nu tine. Cand ai deschis gura si l-ai spurcat pe celalalt s-a dus naibii tot, inclusiv dramul de inteligenta pe care afirmi ca il ai.

  11. asa e peste tot. Dooamne fereste sa ajungi in garda noaptea ca mori cu zile fie ca esti aus de ambulanta fie ca te duci tu ppe picioarele tale

  12. Denisa, ai apelat la “pile” ca sa suntezi coada, si nu s-a putut. De ce te plangi? De ce acuzi medicul?

    Uite, acuza-i pe imbecilii care au facut sistemul actual de sanatate. Acuza-i pe aia care au stabilit ca un medic de familie (cel care decide daca ai sau nu nevoie de specialist in urma consultului) are voie sa consulte doar 20 de oameni pe zi. Acuza-i pe dobitocii care au impus plafon de medicamente medicilor.

    Si ca sa vorbim si de pacienti, acuza-i pe cei care cer (si unii medici mai sunt si idioti si accepta) sa li se scrie neaparat medicamentul cutare pe reteta, ca au auzit ei ca e mai bun.

  13. Unii dau bonuri de ordine, altii nu; bonul acesta de ordine, il obtii (daca il obtii) stand la coada, in fata institutiei medicale, de la 2-3-4 dimineata (de multe ori ,,bonul,, este acea ,,programare,, valabila peste o saptamana !)

  14. Iti multumesc Mihai pentru tot ce ai spus.Sunt din HD cunosc personal medicul,lucram in sistem pana acum 1 an.Acum lucrez in Germania tot in sistemul medical.Nu am alte cuvinte sa-ti multumesc pentru cele argumentate,dar te rog sa intelegi ca atunci cand o persoana este frustrata de nereusita ,,suntarii,,sistemului pe care toti il finantam,varsa venin in stanga si in dreapta numai de dragul de a se stii cine este.Un mare NIMENI care nu reuseste nici macar o banala programare corecta sa obtina.MEDICUL A.Cisar este un OM EXTRAORDINAR.Cine nu-l cunoaste sa nu vorbeasca.Am lucrat la AMBULANTA 16 ani si am vazut multi care isi aduc aminte duminica sau de sarbatori religioase ca <>sa-si faca <>.Pe sarite (ca timp) si <>.((ieri daca se poate)).Unde era urgenta doamnei?si unde au fost cuvintele in batjocura? Ce putea spune asistenta cand trebuia prezentata doamna?,sau NIMENI?Te rog nu-ti pierde timpul explicand ceva ce nici nu poate intelege.E prea mult pentru cat a invatat doamna.

  15. toata stima doamna. dar eu ma intreb, cum acesti doctori pot avea slujbe si la “stat”si cabinete particulare.ma gandesc cum mai reusesc sa-si tina evidenta banilor incasati, noi suntem prosti ar trebui sa marcam toti bani pe care ii dam spaga,poate asa s-o mai invata minte

  16. Denisa, ma bucur ca ai scris despre experienta ta neplacuta, ma bucur ca cineva Pune pe Internet parerea si experienta oamenilor. As fi dorit tare mult sa citesc despre experienta altora si sa decid ce era mai bine pentru fratele meu care s-a dus la doctorul Belu in spitalul hunedoara, fara sa stie prea multe despre el, cu speranta ca va fi tratat, Belu I-a cerut sute de euro ca sa ii faca o colonoscopie, i-a gaurit intestinul si l-a trimis acasa fara sa ii spuna. Cand fratele meu s-a intors la el dupa cateva zile plangandu-se de dureri mari, Belu i-a spus ca fara doua sute de euro nu ii da trimitere nicaieri si ca nimeni nu il va lua in seama. In final fratele meu a ajuns la Cluj la operatie si a murit nu mult dupa. Avea 45 d ani si a lasat 3 copii mici orfani in urma. Apoi am auzit de la pacienti in Cluj despre alte experiente ingrozitoare cu doctorul Belu.
    Daca altii ar fi scris despre experientele lor poate Belu nu ar fi chinuit or abuzat pe altii asa usor. Multumesc Denisa.

  17. Am găsit din întâmplare aceasta postare, am citit la comentarii și experientele unei doamne care a avut numai probleme de câte ori a trecut pragul acestui spital. Personal pot sa va spun ca am avut experiente plăcut în spitalul din Hunedoara, de fiecare data consider ca am fost tratat corect (atât eu cât și membrii familiei mele), am trecut prin operație de apendicita (eu și soția), am operat băiatul la mana, tata a fost depistat cu cea mai urata tumoare la stomac (care te ucide în max un an), am fost îndrumați de urgenta spre Cluj în cazul lui ai astăzi după 2 ani de la operație e bine mersi și nu are niciun semn ca acel cancer urat vrea sa recidiveze. Am ajuns și la urgenta și am fost băgat în seama (am așteptat cazurile care necesitau cu adevărat urgenta medicala). Niciodată nu am simțit ca mi se cer bani sau mi se da de înțeles ca trebuie sa dau, personal nu știu dacă o sa fac asta vreodată, consider ca fiecare este plătit pentru meseria care o face (ca vrei sa vii cu atenție, o ciocolata, o cafea buna, o sticla de bautură mai speciala e altceva în opinia mea, dar sa vina din partea ta… ca semn de mulțumire). Recent am avut o urgenta medicala și am ajuns seara pe secția de ortopedie din Deva, am ajuns cu ambulanta la urgenta (mi-am rupt câteva oase la un picior), am făcut raze și am așteptat apoi mai bine de 3 ore (medicul ortoped era în operație), a fost dureros dar am înțeles. Singura problema a fost un brancardier care “știa meserie” mai bine ca toți medicii din spital (nu vreau sa întru în detalii pentru ca nu are rost). A sosit medicul, mi-a spus ce urmează și ca trebuie operație cu tija, șuruburi, etc. Ce vreau sa scot în evidenta e faptul ca am fost tratat bine, am fost mulțumit de actul medical și de asistente pe toată perioada (unele doamne de la curățenie trebuie să-și facă treaba calumea). Am fost chemat după operație la control în policlinica, evident ca nu am prins programare și nu am avut bon de ordine, medicul m-a primit fără (e adevărat ca am așteptat). Ideea e ca eu personal am încredere în medici, plec cu inima plina de încredere ca acești oameni sunt profesioniști și își fac meseria, nu am fost niciodată dezamăgit decât atunci când am apelat la un spital privat cu renume, spital a cărui act medical a făcut sa îmi pierd mama, atunci am înțeles ca în afara de condiții mai bune, la privat nu găsești nimic în plus (doar costuri foarte mari, aprox 700 lei /zi). Acum nu ma pot pronunța în alte cazuri, ce am scris mai sus sunt experiente trăite personal de mine și am ales sa nu dau numele niciunui medic pentru a nu crede ca vreau sa le fac reclama .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.