Un obicei foarte sănătos: “mersul” la dentist

Chiar dacă în ultima vreme nu am prea scris despre obiceiuri sănătoase, asta nu înseamnă că nu am adoptat noi şi noi astfel de deprinderi.

Am început în ianuarie, cu nişte analize care s-au “lungit” până ieri, când au venit rezultatele. Dar despre astea o să povestesc într-un articol separat, că-s mai multe de zis.

Am tot zis că ar trebui să merg mai des la dentist şi având în vedere faptul că există un cabinet stomatologic chiar la parterul clădirii în care lucrez, aproape că nu am nici o scuză să nu merg măcar de două ori pe an la un control. Dar… 

…pentru că întotdeauna există un “dar”, o scuză pe care o inventăm ca să ne justificăm lipsa unor acţiuni, şi în cazul meu au existat câteva “dar”-uri: ba că nu am timp să merg, pentru că la ora la care ajung eu la muncă dentista e deja acasă, ba că o să mă coste o avere şi am alte priorităţi acum, ba că o să mă doară etc. Scuze se găsesc întotdeauna atunci când nu vrei să faci ceva, chiar dacă singurul faţă de care trebuie să te scuzi eşti chiar tu. De ce să stai cu conştiinţa încărcată când poţi să-ţi găseşti o scuză pe care să ţi-o accepţi singur?

Norocul meu s-a numit campania Activia “Obiceiuri Sănătoase”. Poate că dacă nu mi-aş fi luat angajamentul să fac ceva sănătos pentru mine, aş fi continuat să amân vizita la dentist. Nu ar fi fost grav, pentru că dantura mea este într-o stare relativ bună în comparaţie cu ce văd pe la alţi români verzi, dar cu fiecare lună în care refuzam să merg la dentist, cariile micuţe, aflate la început, se deteriorau. Auzisem destule poveşti “de groază”, cu venituri afectate grav de aceste vizite aparent nevinovate la medicul stomatolog. Într-o bună zi, mi-am luat inima în dinţi şi, cu programarea în mână, m-am prezentat la cabinet.

Aveam două carii de colet, adică la nivelul gingiei. Ştiam că se pot plomba frumos pentru că am mai avut o astfel de carie la unul dintre canini şi tot din motive puerile am amânat s-o repar şi pe asta timp de câteva luni bune, dacă nu chiar mai mult. Cu toate că mă aşteptam ca stomatoloaga să mi le repare întâi pe astea două, după ce mi-a făcut un scurt inventar al dinţilor m-a informat că am o carie care se cere tratată mai repede. Aparent, era o carie mică, la una dintre măselele din spate. Numai că în momentul în care a început să “foreze”, a apărut o carie uriaşă, care aproape că îmi distrusese măseaua. Pentru că nici dentista nu şi-a dat seama ce prăpăd era acolo, nu mi-a făcut anestezie înainte, aşa că m-am cam scuturat ca electrocutată pe scaunul în care mă aflam. Şi-a cerut scuze şi data următoare, când am mers să-mi înlocuiască plomba temporară cu una definitivă, mi-a făcut anestezie fără să mă mai întrebe.

Între cele două plombe – cea temporară şi cea definitivă, dentista mi-a plombat cei doi dinţi afectaţi de cariile astea de colet. Mi-a spus că principala cauză a apariţiei acestor carii nu este, cum credeam eu, periajul greşit [stânga-dreapta/dreapta-stânga în loc de sus-jos/jos-sus] şi prea intens al dinţilor. Dimpotrivă: cariile de colet apar din cauza periajului insuficient, pe toate cele cinci “feţe” ale dinţilor. Nu e suficient să le freci smalţul cu o periuţă, trebuie să insişti în faţă, spate, în partea de sus şi, pe cât posibil, în spaţiile interdentare. Acolo unde periuţa nu ajunge, o face cu succes aţa dentară. Nu e o fiţă, e o necesitate, pentru că eventualele resturi de mâncare rămase între dinţi pot face ravagii acolo.

De asemenea, dentista mi-a recomandat să folosesc apa de gură. O foloseam deja, mai ales de când am descoperit-o pe cea de la Farmec, pe care o iubesc, dar niciodată nu am folosit-o aşa cum trebuie, adică timp de 30 de secunde de clătit “intens”.

"Provocarea" Listerine

Aşadar, ca să nu păţiţi ca mine, ascultaţi de ‘ăi bătrâni şi urmaţi sfaturile pe care eu le-am primit când era deja cam târziu pentru unii dintre dinţii mei:

  • periajul de seară este cel mai important, pentru că peste noapte se pot întâmpla lucruri urâte cu dantura nespălată.
  • nu vă spălaţi dinţii superficial, frecaţi cu mânie proletară, de la gingii înspre vârf.
  • nu folosiţi periuţe “soft” şi “medium”; dacă gingiile vă permit, optaţi pentru o periuţă cu perii duri, care să cureţe dinţii cum trebuie. Am studiat problema şi am ajuns la următoarea concluzie: din grijă pentru cumpărători, mai toţi producătorii de periuţe de dinţi au pus în vânzare numai periuţe “soft” şi “medium”, cu perii foarte moi. Găsiţi periuţe “sănătoase” pe rafturile de jos din supermarket-uri, la preţuri derizorii – 1,5 – 2 lei. Nu sunt fabricate de marii producători de paste de dinţi, dar îşi fac treaba foarte bine.
  •  curăţaţi foarte bine spaţiile dintre dinţi, acolo se întâmplă cele mai oribile lucruri, mai ales peste noapte.
  • folosiţi apa de gură în fiecare seară, după ce v-aţi spălat pe dinţi, clătind bine gura timp de 30 de secunde.
  • folosiţi aţa dentară mai ales dacă nu aveţi strungăreaţă peste tot.
  • un sfat pe care Sebi l-a primit de la dentista lui: pentru că, pe măsură ce îmbătrânim, gingiile se resorb, e bine să folosiţi pasta de dinţi medicinală Lacalut Aktiv. Ştii că un produs/medicament este cu adevărat bun atunci când şi medicul tău îl foloseşte, nu doar ţi-l recomandă. Şi toţi prietenii noştri dentişti folosesc această pastă de dinţi, deci o fi ceva! Totuşi, în ce priveşte curăţarea dinţilor, Lacalut lasă de dorit, aşa că noi folosim acum două paste de dinţi: una pentru curăţarea temeinică a dinţilor şi Lacalut Activ pentru sănătatea gingiilor.
  • nu mai amânaţi vizita la dentist! Dacă faceţi frumos şi există motive întemeiate pentru asta, dentistul o să vă facă anestezie şi nu veţi simţi vreo durere! Mergând mai des la dentist, “reparaţiile” pe care le veţi avea de făcut vor fi minore, iar preţurile pe măsură. Cu cât aşteptaţi mai mult, cu atât cresc preţurile pentru lucrările pe care vi le va face dentistul! Pentru o carie uriaşă şi două carii de colet, eu am plătit 280 de lei [60 de lei pentru plomba temporară, 120 pentru cea definitivă şi 100 de lei pentru cele două carii mai mici]. Nu e un capăt de lume, iar acum am un zâmbet complet, fără carii, fără jena de a deschide gura.
Astea sunt concluziile mele după trei vizite la dentist. Dacă aşteptam mai mult, cariile s-ar fi extins şi aş fi plătit de două ori mai mult, asta dacă nu ajungeam la extracţia dintelui afectat. Aşadar, faceţi să fie bine pentru dinţii voştri şi mergeţi la dentist chiar dacă nu vi se pare că aţi avea probleme mari!

foto 1, foto 2

6 thoughts on “Un obicei foarte sănătos: “mersul” la dentist”

  1. o precizare: am fost atentionata de dentist ca apa de gura nu trebuie folosita regulat, ci doar ocazional. de ce? pai pentru ca ea este creata in special pentru a omora bacteriile cauzatoare de carii din cavitatea bucala. si o si face. dar omoara la fel de corect si bacteriile bune. asadar o apa de gura folosita zilnic e biletul gratis pentru probleme ale sistemului digestiv.

      1. da, si mie mi a spus dentista ca apa de gura trebuie folosita ocazional si cea cu clorhexidina, mai bine nu…

  2. Denisa, spune-mi, te rog, daca dentista ta este ok, adica daca esti multumita de ea ca si profesionista si om (comportament, atitudine).

    Daca da, te rog mult sa-mi trimiti pe mail coordonatele ei. Eu caut un stomatolog care sa se priceapa la cariile de colet iar majoritatea pe care i-am intalnit nu se pricep sa lucreze in aceasta zona, sunt ezitanti si nu mi-au curatat bine de jur imprejurul coletului.

    Dentista ta lucreaza si estetic? Foloseste materiale de calitate? Are rabdare cu pacientul sau cauta sa-l expedieze pe usa cat mai repede?

    Mersi mult!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.