Bling-bling, dar până unde?

Am văzut filmul In Time, în care timpul era singura monedă de schimb. Lumea era împărţită în mai multe zone – „timezones” nu prea poate fi tradus ca „fus orar”, în cazul ăsta – iar cei din ghetou nu puteau ajunge în zonele mai scumpe decât plătind cu foarte mult timp. Problema era că nu aveau atâta timp la dispoziţie – ca să treci din ghetou în zona bogaţilor trebuia să plăteşti cu aproape un an, timp pe care nu îl aveai pentru că toţi cei din ghetou trăiau, la propriu, de pe o zi pe alta. Se speteau muncind în fabrici şi la sfârşitul zilei câştigau cât să-şi plătească facturile şi să mănânce. Restul erau mofturi şi de multe ori nici măcar timpul câştigat muncind din greu nu le ajungea ca să supravieţuiească. Sună cunoscut, aşa-i?

Ideea filmului e foarte faină şi pe mine m-a făcut să mă gândesc la toate lucrurile inutile pe care probabil că nu le-aş mai cumpăra dacă ar trebui să le plătesc cu timp şi nu cu bani. Dar, de fapt, timpulul meu nu înseamnă bani? Dacă ai tot ce-ţi trebuie şi lucrezi doar pentru surplus, ce faci cu surplusul ăla? Cu siguranţă nu poţi să-ţi cumperi timpul pierdut, dar măcar poţi să trăieşti experienţe frumoase în timpul care ţi-a mai rămas, dacă tot nu trăieşti de pe o zi pe alta. 

În zona bogaţilor, în film ca şi în realitate, o viaţă mai bună te costă. Vrei o maşină mai bună, plăteşti mai mulţi bani sau mai mult timp. Vrei mâncare sănătoasă, dai câteva zeci de lei pe o porţie în loc de 2-3 dolari pe junk food. Eşti bogat, deci îţi permiţi îngrijire medicală de calitate. Dar când ai chiar tot ce ţi-ai dorit vreodată şi continui să fii bogat – în bani sau în timp sau ambele -, ce mai faci cu banii?

Oameni întreprinzători s-au gândit dintotdeauna la „săracii oameni bogaţi” care se regăsesc în acest impas; nu mai ştii ce să faci cu banii? Stai, că ţi-i luăm noi!

Aşa au apărut obiectele de lux, menite să scoată în evidenţă statutul social al celor care şi le permit. Motivul pentru care cred că produsele Apple, de exemplu, au succes nebun în lumea civilizată este dorinţa celor care le cumpără de a părea bogaţi – sau speciali, cum doriţi – în ochii celorlalţi, cunoscuţi sau nu. Nu oricine-şi permite să dea 1.000 de dolari pe un telefon şi/sau 2.000 de dolari pe un laptop care, în esenţă, fac aceleaşi lucruri ca şi „rudele lor mai sărace”. Pentru astfel de produse există termenul de bunuri Veblen [Veblen goods], adică acele produse pentru care interesul cumpărătorilor creşte direct proporţional cu preţul acestora.

De aceea, atunci când telefoanele iPhone au devenit mainstream, adică aproape că devenise un lucru banal să deţii un telefon extrem de scump, cineva a avut ideea genială să lanseze aplicaţia I Am Rich. Disponibilă exclusiv pentru deţinătorii de produse Apple, aplicaţia costa 999 de dolari şi nu făcea nimic*. Am aflat despre ea de la Sebi [care a povestit cum a aflat el de aplicaţia asta], apoi am căutat pe Wikipedia informaţii. Se pare că aplicaţia a fost disponibilă doar o zi, după care cei de la Apple au şters-o din App Store. Mi se pare normal, s-a găsit încă unul care să facă bani grei din nimic?! Păi ce facem, le permitem competitorilor noştri să „fure” cu două mâini după ce noi ne-am chinuit să scoatem, totuşi, un produs pe piaţă?!

* OK, aplicaţia asta făcea, totuşi, ceva: pe ecran apărea o „piatră” roşie şi textul „Sunt bogat / Şi o merit / Sunt bun [bine], / sănătos şi am succes”.

Un alt produs despre care am aflat de la Sebi [pe mine nu mă pasionează obiectele nejustificat de scumpe, prin urmare încerc să ignor faptul că ele există şi se vând] este Vertu. Asta-i încă o invenţie genială: facem un telefon aparent banal, folosind materialele cele mai scumpe, dar îl lăsăm să funcţioneze cu sistemul de operare Symbian. Îi punem o etichetă scumpă, nişte pietre preţioase, eventual îl îmbrăcăm în aur şi îl vindem la preţuri exorbitante. Un telefon Vertu [firma aparţine de Nokia, apropo] se vinde cu preţuri începând de la 3.500 de lire sterline. Cam mult pentru un telefon cu Symbian, în era lansărilor aproape săptămânale de noi telefoane. Şi E63-ul meu rulează tot Symbian şi a costat 1.000 de lei, iar acum valorează vreo 400.

Revenind la îmbogăţiţii care nu mai ştiu pe ce să-şi cheltuie banii, am dat peste o poză care spune multe. Ce vedeţi mai jos este exemplul de vedetă care a dat de bani şi simte nevoia să-i „spargă” pe toţi. Aproape că este irelevant faptul că în poza asta, Rihanna face de fapt reclamă ceasurilor Casio G-Shock.

Wear ALL the watches!

Am văzut reclame mult mai subtile, zău. De exemplu, la ceasurile Longines, care au sloganul „Elegance is an attitude”. Dar nu, sunt unele vedete [presupun că şi Rihanna are o poveste impresionantă, s-a născut şi a crescut săracă şi acum are mai mulţi bani decât ar putea să cheltuiască într-o viaţă, nu ştiu şi, sincer, mi-e lene să caut] care pur şi simplu ar fi în stare să îşi poarte jumate de garderobă doar ca să le arate celor din jur că au toate, mă! De toate!

Şi când ţi-ai pus pe mână toate ceasurile, ţi-ai atârnat în urechi, pe degete şi la gât toate bijuteriile, ai îmbrăcat cele mai scumpe haine, ai încălţat cei mai scumpi pantofi, ţi-ai cumpărat cea mai scumpă maşină, bei cea mai scumpă şampanie, mănânci numai vită Kobe, te îmbăiezi în lapte de bivoliţă… ce a mai rămas? Pe ce să-ţi mai dai banii?

Pe apă potabilă Bling, frate! Ştiţi cum se zice: îi ca apa, numai că-i mai bună.

Cea mai scumpă apă îmbuteliată din lume. Sursa: un izvor din Tennessee, SUA

Produsă iniţial numai pentru cei foarte bogaţi, apa Bling H2O poate fi acum şi în frigiderul tău, pentru preţuri între 21 şi 2.600 de dolari. Plăteşti designul sticlei şi cele 10.000 de cristale Swarowski de pe cea mai scumpă apă îmbuteliată din lume şi primeşti – ce credeţi? – apă. Între timp am găsit-o şi la PET, costă doar un dolar jumate, deci nu mi se mai pare atât de grozavă. Odată cu îmbutelierea ei în plastic, apa şi-a pierdut „efectul Veblen”, despre care vorbeam la începutul articolului.

Ai mâncat caviar, ai băut şampanie scumpă, o sticlă de vin care costă cât două case în lumea a doua, ce mai e de făcut? Tre’ să le elimini pe toate şi nu faci asta oricum, ci ştergându-te la fund cu hârtia igienică Renova, pe care producătorii au declarat-o „cea mai sexy hârtie igienică din lume”. Normal, doar hârtia igienică trebuie să fie sexy, nu te poţi şterge la fundul tău fin şi parfumat cu hârtie ieftină, precum muritorii de rând! Costă „decât” doar 8 euro pachetul cu trei suluri, deci e aproape gratis!

Renova, probabil cea mai scumpă hârtie igienică din lume

Şi, la final, întins în patul tău scump cu cearşafuri din bumbac egiptean, amplasat în apartamentul tău de lux din Manhattan, nu poţi să – mă scuzaţi – fuţi oricum, ci foloseşti un prezervativ Louis Vuitton de 68 de dolari.

Prezervativul Louis Vuitton - îţi vine să-ţi bagi... nasul în portofel ca să mai cumperi unu ca el?!

Sper că v-aţi distrat. Acum înapoi la muncă, aţi pierdut destul timp preţios citind despre produsele-bullshit pe care dau banii cei bogaţi!

Foto: Rihanna cu ceasurile, Bling H2O, prezervative LV

Dacă ai găsit o greșeală de redactare, mi-o poți semnala selectând textul cu pricina și apăsând Ctrl+Enter. Mulțumesc!

29 thoughts on “Bling-bling, dar până unde?”

  1. Doar o remarca: desi e considerat fita, iphone-ul nu costa atat si e un simplu telefon. Nici acum si mai ales atunci cand a aparut. Cum concurenta este la doar cateva milioane distanta, cred ca nu este corect ca unii sa fie intr-o categorie si ceilalti in alta. Si cum la abonament este cam 10 milioane, atat cat ai dat si tu pe acel nokia, nu mi se pare ca fiind exagerat.

  2. Adevarul e ca este o adevarata arta sa stii unde se termina bunul gust si unde incepe snobismul. Una e sa dai un pic mai mult pe o apa de mai buna calitate, si alta e sa dai mii si sute de euro pe ceea ce noi numim „fiţe”. Bling H2O e scumpa din cauza sticlei, si mai sunt alte asemenea „ape”: Veen, 10 Thousand BC, Berg, Aquadeco etc.

  3. Mda, frumos scris, dar putin eronat pe alocuri.
    In ochii unor neprofesionisti unele lucruri par sa faca acelas lucru, cand de fapt poate nu e asa.

    Spre exemplu in articolul tau vorbesti de produsele Apple, sa zicem laptopurile, ca ar fi acelas lucru cu suratele lor de ruleaza Windows si/sau Linux.

    Dar de fapt treaba nu sta tocmai asa.
    Un laptop apple, are toate componentele special alese sa nu aiba conflicte, au linie separata de productie la Intel pentru procesoare.
    Apoi sistemul de operare si aplicatiile necesare rularii laptopului sunt scrise in majoritatea lor de Apple.
    De aceea, arare ori un laptop de la Apple va crapa in timpul muncii, sau va da ferestre de tip blue screen, sau din se nd error at Microsoft.

    E drept ca atunci cand doar asculti muzica pe un laptop, vorbesti pe messenger si citesti e-mailul, diferenta asta nu pare sa fie semnificativa.
    Dar cand incepi sa programezi si sa lucrezi pe ele si sa faci task-uri intensive, acolo se simte diferenta.
    Laptopurile cu Windows si/sau Linux, care au drivers scrise de diversi terti, mai mult sau mai putin inspirat, fara niciun control, ajung adesea sa dea probleme de compatibilitate, conflicte etc.
    Cele de la Apple, fiind construite doar de Apple conlucreaza cel mai bine cu sistemul de operare facut tot de Apple.

    Un alt aspect, care multora le scapa din vedere, pentru ca nu e asa, persoanele cu dizabilitati nu ne intereseaza.
    Stii tu oare ca Apple in sistemul lui de operare, include o tehnologie denumita Screen Reader care poate ajuta persoanele oarbe sa foloseasca computerul?
    Spre exemplu pentru windows aceasta tehnologie se vinde separat si costa 1095$ o licenta.
    Deci cineva care e orb, daca vrea sa ia un laptop cu windows sau unul de la apple, cred ca iese mai ieftin cu cel de la Apple.

    In alta ordine de idei, multe laptop-uri sunt ieftine acum pe piata, fiindca se vand fara sistem de operare, daca adaugi pretul unui sistem de operare decent, atunci lucrurile se schimba putin in preturi.
    Si un laptop apple nu mai pare atit de scump.
    Alte laptopuri capabile sa ruleze windows, sunt mai ieftine fiindca sunt cu niste specificatii de tot rasul, bune pentru cei care au timp sa astepte sa li se deschida winamp-ul in 2 minute.
    Pe laptopurile de la Apple nu vezi asemenea specificatii.

    E drept, ca ceea ce afirmi ramane in picioare, daca esti un ghertoi care habar nu ai sa deschizi computerul, sau abia ai invatat sa asculti un mp3 furat de pe net si iti cumperi laptop de la Apple, se cheama ca esti dus cu capul.
    Dar nu e vina produsului aici, ci e vina omului de il cumpara.

    E drept ca si intre laptop-urile care ruleaza windows se pot gasi lucruri bune, dar ghici ce, costa tot 2000 dolari.

    Si uin ceea ce priveste comparatia intre Iphone si telefoanele cu Symbian, lucrurile nu sunt tocmai asa, dar deja cred ca am plictisit destul si nu as vrea sa supar chiar la prima mea vizita pe aici.

      1. @denisa: Putea sa fie oricare alta tema.
        Din pacate nu prea sunt obisnuit cu stilul asta scurt de a comenta.
        La mine la scoala am invatat ca orice expunere are introducere, cuprins si incheiere.

        Nu iau apararea produselor apple, ci vreau doar sa fim corecti cand ne exprimam despre ceva si daca nu intelegem exact despre ce e vorba, mai bine nu spunem.
        :)
        Sper sa nu te superi.

    1. Hai sa mori tu ca exista softuri ce costa 1000$ si ai tu nevoie de asa ceva. Dupa scrisul pe care-l ai s-ar zice ca n-ai depasit perioada in care ai net doar ca sa ”tragi” filme, pardon, sa le cumperi, pt ca asa face un cyum3g adevarat cu apple. Ca o paranteza, imparatul avea o curte si un mar mare in fund. Mai departe tragi tu concluziile, sau le impingi, depinde.

      1. Above, ştii cât costă o licenţă de PS? Sau Corel? :) Numa’ întreb. Până şi licenţa la WinRar e câteva zeci de euro. Bine, măcar aia are cea mai lungă perioadă „de încercare”… :D

      2. @above, pe langa cele mentionate de Denisa, adaug:
        Visual Studio 2010 professional edition costa 1000 euro pe un an de zile cu reinnoire la un an de 900 euro daca vrei sa poti continua sa folosesti actualizari.
        Jaws for windows de la http://www.freedomscientific.com costa 1095 dolari o licenta si 200 dolari la 2 ani daca vrei sa poti utiliza actualizarile.
        Microsoft office versiunea profesionala costa 500 euro.
        Pana chiar si microsoft windows 7 versiunea profesionala retail costa 300 euro.
        Deci ti-am cam dat toata gama pe care o folosesc momentan.
        Dar desigur ca tu nu ai de unde sa stii de fapt cat costa o licenta, pentru ca pe torrenti le gasesti gratis nu?

        Cat despre cum si in ce fel scriu, am intalnit multi din astia care se leaga de ce pot si ei.
        Invata si tu ceva, in viata asta nu sa scrii corect e totul.
        Asa prost cum oi scrie, pot sa fac o multime de lucruri interesante la care altii nici nu viseaza.
        Hai dasfidania.

  4. Oricat ai fi de bogat,sa dai 2600 de dolari pe o sticla de apa sau 1000 de dolari pe o aplicatie(chiar si presupunand ca face ceva aplicatia aia) nu demonstreaza decat o maaaaare prostie…

      1. Radule ai cumva salariu de parlamentar? Daca nu, te roaga utilizatoru’ din Romania sa taci. :) Ai win crackat? De ce ai? Cumpara-l daca esti asa cinstit, ai multe alte programe crackate? De ce nu le cumperi, fi cinstit! Cate filme ai in D:/filme luate de pe filelist? Peste 100? Oh, ce corect, vezi ca alea fac vreo 5000 de euro normal.

      2. @queen:
        Windows 7 professional cumparat cu calculatorul odata, deci versiune oem, 600 lei in plus la calculator.
        Calculatorul cu totul 21 milioane, luat in rate.
        Dar am preferat sa mai platesc 6 milioane in plus daca tot luam in rate.
        Microsoft office 2003 basic edition (500 lei), cumparat la un salariu.
        Visual studio 2010 professional cumparat dupa ce am reusit sa castig niste bani mai seriosi din dezvoltare soft, costa 4000 lei o licenta.
        Dezvoltarea soft am facut-o cu versiunile express pana am avut bani sa cumpar versiunea full.Si pentru java folosesc eclipse.
        Si asta pentru ca asa cum nu pot sa omor un om, nu pot sa fur un om.

      3. Daca tu ai inteles ca eu fac apologia furtului,imi pare rau,dar n-ai inteles nimic… Nu am cunostinte de IT,dar nu vad motivul pentru care ai da 1000 de euro pe o aplicatie decat daca ai nevoie de ea in scopuri pur profesionale… Si oricum nu toata lumea are banii tai,ca in RO salariul mediu e vreo 3-400 de euro…

  5. Asta e din categoria „cheltuim bani pe care nu-i avem cumpărând lucruri de care nu avem nevoie ca să impresionăm oameni care nu ne plac”. Eu când am înțeles cât timp cheltuiam doar ca să muncesc zi lumină m-am făcut freelancer :)
    Mulțumesc pentru sugestie,o să caut filmul, pare interesant.

  6. dintre toate produsele prezentate apa bling bate totul. din seria „ce tampenii cumpara unii” am auzit ca exista baruri unde se cumpara oxigen. te duci si platesti ca sa respiri aer de himalaya, de islanda sau alte zone izolate si pure.

    mi`a venit o idee, o sa`mi fac un „walking bar”. pun chestii scumpe pe jos (cristale swarowsky, blana de tigru alb, piele de anaconda si mai vad eu ce) si taxez oamenii cu 100 euro/metru ca sa se plimbe pe acolo. as avea succes?

  7. Pingback: ArdeBlog » Concluzia zilei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.