blog my mind
Anul era 1985 sau 1986. Mă aflam la ţară, la cules de prune, împreună cu bunicii paterni, în grija cărora eram plasată pe timp de vară pentru că părinţii mei erau foarte tineri şi bunicii mă iubeau foarte mult. Bunicul m-a lăsat în maşină pentru câteva minute, cât a coborât în vale să vadă cum Read More …
Bunicul meu ar fi împlinit 87 de ani. Mi-e greu să scriu despre el, la fel cum mi-e greu să vorbesc despre celălalt bunic pe care l-am pierdut de şi mai mult timp. Bunu, aşa îi spuneam bunicului patern. Era un om bun; chiar dacă se enerva repede, îi trecea la fel de repede – Read More …
Citind articolul lui Sebi despre singurul profesor al cărui nume nu l-a uitat, m-am gândit la profii pe care i-am avut eu în liceu. În afara dirigului, care ne-a preluat de la o dirigintă sictirită în clasa a X-a şi a încercat să facă oameni din noi, despre nici un alt profesor din liceu nu Read More …
Sebi mi-a spus că Mama lui i-a cerut, în „tinereţe”, să scrie pe o hârtie cum se vede la 30 de ani, ce îşi doreşte să realizeze până la vârsta respectivă. Mama a pus bine hârtia, iar când a împlinit vârsta de 30 de ani, Sebi şi-a amintit o parte dintre lucrurile pe care şi Read More …
Dragă Ciprian, am învăţat să nu spun niciodată „niciodată”, dar probabil că nu vei vedea niciodată un film cu mine, cu atât mai puţin un film în care să povestesc despre viaţa mea dinainte de online. Timisoara, episodul pilot Povestea mea incepe in Timisoara. Este episodul pilot, pe care nu mi-l amintesc deloc: doi tineri, Read More …
The Good Pentru că sunt o mare iubitoare de ciocolată, am intrat în câteva ciocolaterii din vestul Europei de când am început să „ies în lume”. De fiecare dată, am găsit cam aceleaşi cubuleţe umplute cu cele mai diverse creme, nuci sau paste – de la ardei iute la fistic, migdale, alune, ciocolată amăruie, ciocolată Read More …
Anul era 2004. O cunoştinţă tocmai obţinuse viza de şedere – cu drept de muncă şi „tot tacămul” – în Canada, aşa că se pregătea să plece pentru totdeauna în Ţara Făgăduinţei. Mulţi români au visat să înceapă o viaţă nouă la câteva zeci de mii de kilometri de ţară, în ceea ce eu numesc Read More …
Când eram mică, îl vedeam pe Tata bărbierindu-se şi îmi închipuiam că pasta aia albă pe care o întindea pe faţă cu pămătuful determină sau ajută la creşterea părului de pe faţă. Aşa că de fiecare dată când îl vedeam cu pasta de ras pe faţă, evitam să-l pup sau să mă apropii de el. Read More …
Dacă ajungeţi vreodată prin Belgia, ţineţi minte trei cuvinte: Jules Destrooper Speculoospasta! :)) Ştiu că pare imposibil de reţinut, dar vă garantez că după ce aţi terminat primul borcan, o să-i visaţi numele. Nu e cremă de ciocolată, nu e nici cremă de alune. Este cea mai bună cremă de biscuiţi din lume. Adică în Read More …
