În trecut, majoritatea oamenilor erau analfabeți, mai ales în Evul Mediu și chiar în perioadele premoderne, când cititul și scrisul erau privilegii rezervate unei elite restrânse: clerul, nobilii și, uneori, negustorii înstăriți. Educația era rară, costisitoare și, adesea, considerată inutilă pentru marea masă a populației, care trăia din muncă fizică. Cartea nu-ți dădea de mâncare. Din păcate, nici astăzi lucrurile nu s-au schimbat radical — analfabetismul funcțional persistă, iar expresiile „politice” ale unor cetățeni, precum cele văzute pe 18 mai a.c., ne reamintesc cât de valoroasă este gândirea critică. Noroc că buletinele de vot vin însoțite de simbolurile partidelor, altfel alegerea ar fi fost și mai dificilă pentru unii.
Tocmai de aceea, mai demult, fațadele clădirilor aveau adesea elemente vizuale distinctive — cum ar fi animale, simboluri, statui sau picturi — pentru a servi drept repere. Era o formă de „navigație vizuală” într-o lume fără numere de stradă și fără hărți detaliate. Așa au apărut expresii de genul: „Ne vedem la casa cu lei”, „Ne întâlnim la casa cu bufnițe”, „la casa cu cerb” etc. Tocmai pentru că o mare parte din populație nu știa să citească, orașele medievale s-au adaptat în mod creativ. Fațadele clădirilor — mai ales ale hanurilor, magazinelor și lăcașurilor publice — erau împodobite cu elemente vizuale sugestive: animale, obiecte simbolice, picturi viu colorate sau statui, fiecare având un sens ușor de recunoscut pentru oricine. Era o formă rudimentară, dar eficientă, de „navigație vizuală” — un sistem de orientare adaptat unei lumi fără numere de stradă, fără adrese exacte și fără hărți detaliate.
Clădiri mai mult sau mai puțin faimoase cu astfel de repere:
Casa cu sfinx, București
Casa Rotundă („Casa cu Sfinx”) – o bijuterie arhitecturală misterioasă din București. Amplasată lângă Spitalul Colțea, pe strada Slănic, într-o zonă mai puțin umblată a orașului, Casa cu sfinx este una dintre cele mai enigmatice clădiri ale Bucureștiului. Cu o siluetă circulară rar întâlnită în arhitectura bucureșteană, această construcție iese în evidență nu doar prin forma sa neobișnuită, ci și prin elementele decorative care îi sporesc aura de mister. Clădirea a fost construită între 1911 și 1928, în stil eclectic, îmbinând elemente neoclasice cu influențe Art Nouveau. Elementul central al casei este cupola monumentală, decorată cu un ansamblu statuar realizat de sculptorul Dimitrie Paciurea. Acest grup statuar include un sfinx sau o himeră, flancat de două personaje mitologice. În perioada interbelică, se pare că imobilul a găzduit o lojă masonică secretă. După o perioadă de degradare, casa a fost restaurată între anii 2014 și 2017 de arhitecții Carmen Tănase și Leonardo Rossi. Restaurarea a inclus refacerea cupolei din lemn lamelar și transformarea spațiului interior într-un apartament pe trei niveluri, cu o scară interioară spectaculoasă. (sursa)
Casa cu lei, Bistrița
Casa cu lei este unul dintre cele mai cunoscute și valoroase monumente istorice din Bistrița, reprezentând stilul baroc al orașului în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Construită de un meșter macelar, al cărui nume s-a pierdut în timp, clădirea impresionează prin detalii decorative ce îi conferă o identitate distinctă, printre care se remarcă emblema de la intrare, cu doi lei care străjuiesc o figură deasupra unui cap de bour. Această stemă, completată cu simbolurile tradiționale ale breslei macelarilor — toporul și cuțitul — subliniază legătura directă dintre construcție și meseria fondatorului său.
Casa cu cerb, Sighișoara
Această clădire emblematică se află în cetatea Sighișoarei și datează din secolul al XVII-lea. Numele Casei cu cerb provine de la un cap de cerb în mărime naturală, aflat pe colțul clădirii. Se spune că ar fi fost han, apoi reședință nobilă. Astăzi, oricine poate să stea pentru o noapte – sau mai multe – aici, pentru că acum este hotel.
Cerbul este un simbol al nobleței și pădurii, dar în vechime servea mai ales ca marcaj vizual.
La vulturul de mare cu peștele în ghiare, București
Eu recunosc că prima dată am auzit această denumire referindu-se la un album muzical (al trupei Direcția 5) și nu la clădirea originală. Dintr-o prăvălie mică și aglomerată de pe strada Bazaca, deschisă în 1878, „La vulturul de mare cu peștele în ghiare” a ajuns, în perioada interbelică, să fie unul dintre cele mai rafinate și renumite magazine din București. Cu o ofertă variată de pânzeturi, prețuri accesibile pentru toate buzunarele și un depozit generos amplasat între trei străzi centrale, magazinul s-a făcut remarcat. Însă, ceea ce l-a propulsat cu adevărat a fost campania publicitară de amploare, realizată cu ajutorul talentatului grafician H. Furch. Numele magazinului provine de la emblema distinctivă: un vultur de mare cu un pește în gheare, amplasată pe fațada clădirii. (sursa)
Casa cu lei, Constanța
Oamenii erau pasionați de lei, se pare. Casa cu lei, una dintre cele mai frumoase și emblematice clădiri din Constanța, este un monument istoric aflat în patrimoniul arhitectural al României. Clădirea a fost construită în stil neorenascentist italian cu elemente neoclasice, începând cu anul 1895, pentru negustorul armean Dicran Emirzian, proprietar al magazinului de lux „Le Louvre”. Numele clădirii provine de la cei patru lei sculptați pe coloanele fațadei, iar poziția sa inițială oferea o deschidere directă spre Piața Ovidiu. De-a lungul timpului, Casa cu lei a fost locuință de familie, sediu de bancă, restaurant și spațiu industrial. După naționalizarea din 1950, a trecut pe la mai mulți proprietari.
Nu în ultimul rând, un loc din Oradea pe care sper să îl (re)vizitez în curând:
Palatul Vulturul Negru, Oradea
Palatul Vulturul Negru este un monument arhitectonic emblematic al municipiului Oradea, construit între anii 1907–1908 în stil secession, de arhitecții Marcell Komor și Dezső Jakab. Se află pe str. Independenței nr. 1. Clădirea are patru etaje, parter înalt și este compusă din două corpuri unite printr-un pasaj vitrat cu acces spre trei direcții. Fațada principală, spre Piața Unirii, este asimetrică și reflectă cel mai bine stilul secession. Elementul central este vitraliul cu vulturul negru, realizat în 1909, care a devenit simbolul clădirii. La momentul inaugurării, Palatul găzduia cazino, hotel, restaurante și birouri.
Mai știți astfel de clădiri? Eu am în plan, primăvara asta, o zi întreagă de fotografiat elemente arhitecturale vechi într-un orășel (mă rog, e chiar municipiu) din județul Hunedoara, ghiciți care e? Este relativ mic, cochet și plin de istorie. Și își spune „capitala culturală a județului Hunedoara”.