Dragă Portocală, am fi putut fi prietene atât de bune…

Relaţia noastră a început cu stângul. Când ne-am cunoscut, toată lumea în jurul meu mânca mere verzi, apoi au trecut pe mere roşii şi lămâi verzi. Mie nu-mi plăceai pentru că erai prea scumpă.

Cu timpul, am regretat faptul că nu ne-am împrietenit mai devreme, chiar dacă multă vreme mi s-a părut că te adresezi unui public mai tânăr – mereu mai tânăr decât eram eu. Probabil că într-o altă viaţă am fi fost cele mai bune prietene. Ai un talent deosebit în a-ţi alege cele mai faine melodii pentru reclame, atât de faine încât chiar dacă aud o melodie pentru prima dată, ştiu că e reclama ta.

Câteodată mai dai şi tu cu stângul în dreptul, dar pe total ai o imagine foarte faină, eşti un fruct jucăuş, tineresc, prietenos. Ce păcat că noi ne-am certat atunci în faţa blocului şi de-atunci nu ne mai vorbim. De fapt, tu îmi mai trimiţi din când în când bileţele cu înjurături de la prietenii tăi cei răi – apropo, cum te-ai putut înhăita tu, un fruct atât de prietenos şi aparent deschis, cu nişte golănaşi mizerabili care trag fetele de codiţe, le fluieră pe domnişoare şi îi bat pe băieţii care trec pe lângă ei? Pentru că mie nu-mi place să mă cert cu nimeni, am ignorat bileţelele pe care mi le-ai trimis. Sper că într-o bună zi o să-ţi dai seama că ai greşit şi atunci, poate, o să ne împăcăm. Poate.

Dragă Portocală, tu mi-ai oferit un serviciu de care eu nu am putut să beneficiez, pentru că nu aveam storcător de-ăla nou, electric, ci unul manual, mai vechiuţ. Stăteam şi mă uitam la tine şi plăteam la fiecare trei luni, atunci când părinţii tăi îmi trimiteau notificarea de plată – şi nu facturi lunare, aşa cum i-am rugat în repetate rânduri -, plăteam destul de mult pentru un suc de portocale pe care nici măcar nu l-am gustat vreodată. 

Într-o bună zi, notificarea aia care venea o dată la trei luni m-a prins fără prea mulţi bani în buzunar, aşa că m-am revoltat şi n-am mai plătit. Părinţii tăi oricum nu te mai lăsau să te joci cu mine, pentru că plăteam doar o dată la trei luni [cum am spus, din vina lor, pentru că nu au vrut nicicum să-mi trimită facturi lunare], aşa că plăteam banii ăia ca pe un fel de amendă sau taxă de protecţie, cum vrei să-i spui, că de servicii sau suc de portocale n-am avut parte decât în prima lună – şi-atunci fără să le pot folosi, ţi-am mai spus, pentru că n-aveam storcător bun.

Dar mă ştii, de cele mai multe ori sunt prea bună şi nu mă lasă inima să rămân datoare, mai ales că vorbim despre o familie săracă, pentru care cei 50 de lei / lună reprezentau o sumă uriaşă. Aşa că atunci când am făcut rost de bani, i-am sunat pe părinţii tăi şi i-am rugat să-mi comunice un cont bancar unde să virez cei 150 de lei cu care rămăsesem datoare. Ştii ce mi-au spus? Că ei nu mai au nevoie de banii mei, pentru că datoria mea le-a fost plătită de un băieţaş de cartier şi că de-acolo înainte n-am decât să mă înţeleg cu el. Cu băieţaşul de cartier, adică.

Să recapitulăm, dragă Portocală: am plătit timp de şase sau nouă luni un serviciu de care nu am putut beneficia, am cerut facturi şi nu le-am primit, iar când am întârziat cu plata, părinţii tăi s-au comportat ca nişte mafioţi, vânzându-mi datoria unor mercenari.

Şi acum, mercenarii mă tot ameninţă că vin şi-mi golesc casa, că din 150 de lei cât aveam să le dau părinţilor tăi mai am să le dau lor, mercenarilor, 950 de lei plus cheltuielile ocazionate de trimiterea unor notificări, sunt ameninţată cu executarea silită şi eu stau şi mă întreb dacă nu ar trebui cumva să-i dau eu pe părinţii tăi în judecată. La urma urmei, dacă aş fi primit lunar o factură, aş fi ştiut care este contul în care trebuia să virez banii pe care-i datoram, dar pentru că pe angajaţii părinţilor tăi i-a durut în fund de mine, nu mi-au trimis NICIODATĂ vreo factură; doar notificări: “vezi, tu, că ai de plătit pentru ultimele trei luni, păi ce facem aici, ne batem joc? Ia strânge tu 150 de lei şi sari cu ei în contul ROXXBANCAXXXXXXXXXX, în caz contrar ne supărăm”.

Înţelegi, dragă Portocală, de ce-mi pare rău că m-am împrietenit cu tine? Din exterior pari un fruct foarte delicios, dar înăuntru eşti urâtă şi goală.

foto

8 thoughts on “Dragă Portocală, am fi putut fi prietene atât de bune…”

  1. Scumpe, ieftine, mie tot acre mi se par. Am preferat intotdeauna alternativa mandarinelor sau a clementinelor, surorile mai mici si mai dulci ale portocalelor.

  2. Sad but true! Niste mercenari care don’t give a “peace” pe clienti,atata timp cat racoleaza alti “fraieri”. :(

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.