O idee faină: tatuaje pe post de suveniruri

Uite că-i bun şi Pinterest la ceva: în urmă cu câteva zile am dat peste o idee pe care o aveam şi eu, dar un pic altfel. Eu mă gândeam să-mi fac câte un tatuaj mic cu steagul fiecărei ţări pe care am vizitat-o, în speranţa că la sfârşitul vieţii voi avea măcar vreo 100 de tatuaje şi că braţul pe care ar urma să mi le tatuez va arăta precum pagina aia din Dicţionarul Enciclopedic Român unde sunt prezentate steagurile tututor ţărilor. 

Ideea găsită pe Pinterest e şi mai faină: o tipă a călătorit prin lume şi şi-a făcut câte un tatuaj în fiecare ţară prin care a trecut, cuvintele fiind aceleaşi, dar scrise în limbile ţărilor în care au fost făcute. Mă gândesc că şi fontul a fost ales de către tatuator [sursa].

Blogal Initiative tocmai desfăşoară o campanie foarte mişto, împreună cu blogink.ro şi INK.MANIA Tattoo Salon: cu un răspuns la întrebarea „De ce vrei să-ţi mai faci un tatuaj?”, poţi câştiga… bineînţeles, un tatuaj. Încerc şi eu să răspund la întrebare.

Îmi doream un prim tatuaj încă de pe la 15-16 ani, dar nu mi l-am făcut până la 27 de ani. Într-un fel, mă bucur că Mama nu mi-a dat voie să mă tatuez mai repede, pentru că sunt sigură că aş fi ales un desen… neinspirat, să zicem. Când, în sfârşit, am avut voie, am avut banii disponibili şi un soţ care m-a dus de mânuţă la artistul tatuator, there was no stopping me, adică nu mai avea cine sau ce să mă oprească. Tatuajul meu de la încheietura mâinii stângi atrage mereu priviri şi laude; chiar dacă au trecut trei ani şi câteva zile de când a fost făcut, încă arată la fel de bine ca în prima zi şi cei care îl văd pentru prima dată mă întreabă dacă m-am pictat eu cu vopsea colorată.

Motivul pentru care tatuajul meu nu pare unul real? Nu are contur negru. Am un fluture roz, o frunză uscată, un portativ cu două note „La” [Lala a fost numele meu de familie timp de 25 de ani, remember?] şi floricele, toate în culorii vii şi fără contur negru.

După trei ani, cred că am aşteptat destul până să mi-l fac pe cel de-al doilea – pentru că odată ce ţi-ai făcut un tatuaj, sigur îţi vei dori încă unul, şi-apoi încă unul şi tot aşa. Atunci când l-am făcut pe primul, am ales să-l fac pe mâna stângă pentru că durerea şi mâncărimea m-ar fi împiedicat să lucrez la calculator aşa cum trebuie şi asta ar fi fost o mini-tragedie pentru un om care îşi câştigă pâinea stând cu mouse-ul în mână toată ziua.

Din acelaşi motiv nu m-am gândit până acum foarte serios la corecţia cu laser a dioptriilor – am auzit că timp de o lună eşti incapacitat, nu poţi ieşi la soare, nu poţi lucra la calculator, nu poţi face mai nimic. Şi totuşi… chestia asta o faci o singură dată şi o faci pentru tine, deci merită să-ţi iei un concediu medical dacă ăsta e preţul pe care trebuie să-l plăteşti pentru a vedea fără ochelari.

Acum cred că-mi pot permite câteva zile de absenţă de la computer, dacă ăsta e preţul pe care trebuie să-l plătesc pentru încă un tatuaj. Pentru că da, vreau încă unul şi îl vreau la încheietura mâinii drepte. Nu sunt 100% sigură cu privire la „conţinut” – cred că va fi din nou un desen complex, dar de data asta o să includ şi nişte litere, pentru că eu sunt în primul rând omul cuvintelor.

„Dar vai, ce o să faci cu tatuajele la bătrâneţe, Denisa? Ce vor spune copiii tăi, dar nepoţii, atunci când îţi vor vedea tatuajele?”. La bătrâneţe mă voi mândri cu tatuajele mele aşa cum o fac şi acum; copiii şi nepoţii vor spune că au o mamă, respectiv o bunică foarte cool, care nu s-a jenat de convenţiile sociale şi nici nu a plecat urechea la „gura lumii”, pentru că şi-a făcut tatuajele în primul rând pentru ea, pentru că i-au plăcut ei şi nu pentru gura lumii ori pentru societate. Alte întrebări? :)

Un amic mi-a spus cândva că nu ar avea curaj să-şi facă un tatuaj, de teamă că s-ar plictisi de el. Cineva i-a recomandat să-şi facă „testul tricoului” pentru a se convinge că de un tatuaj te saturi repede: să poarte acelaşi tricou timp de un an. Răspunsul meu: un tatuaj nu este un tricou. Un tatuaj ţi-l faci pentru că vrei să-ţi aminteşti de un lucru, o senzaţie, un sentiment, un tricou îl porţi pentru că nu vrei să umbi prin oraş la bustul gol.

Voi de ce [nu] v-aţi făcut tatuaje?

3 thoughts on “O idee faină: tatuaje pe post de suveniruri”

  1. eu am un inel negru pe care l port non-stop. e dintr un material casabil, iar atunci cand se sparge imi cumpar altul la fel. dar un tatuaj nu cred ca mi-as face. sigur m-as plictisi de el dupa vro cativa ani si n plus exista multe lucuri pe care un tatuaj le ar influenta (de exemplu in anumte joburi nu se accepta oameni tatuati). eu am si destule „tatuaje” naturale, iar daca vreau ceva colorat, imi fac unul semipermanent.

  2. imi doresc un tatuaj, de mult, insa inca nu am reusit sa ma decid ce vreau exact asa ca mai astept. cred ca vreau ceva scris, neaparat in latina, dar inca nu am gasit textul potrivit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.