Muşcata de la 3 sau viaţa trăită la geam

Sunt mulţi vizorişti în ţara asta. Vizorist este, de obicei, vecinul – dar mai ales vecina – care locuieşte la parter şi ştie mereu ce se întâmplă în bloc, ţine o evidenţă strictă a persoanelor care intră şi ies din scară, trage cu urechea la toate conversaţiile care au loc în jurul geamului sau uşii sale, ştie care e cea mai bună metodă de a asculta certurile vecinilor chiar şi prin pereţii din beton armat.

Vecina vizoristă este fie pensionară, fie şomeră eternă sau în concediu de îngrijire a copilului, astfel că e mereu acasă; altfel cum ar putea să ştie care vecini îşi permit mobilă nouă de bucătărie, cui i-a adus Fan Courier ditamai lada frigorifică, plita sau cuptorul electric sau la cine vine curierul cel puţin o dată pe săptămână cu diverse colete? Vizorista nu se mulţumeşte doar cu a privi pe geam sau pe vizor, de cele mai multe ori ea intră în vorbă cu vecinii şi cu musafirii lor ca să afle tot ce o interesează.

Ştiu că aveţi şi voi o astfel de vecină, doar suntem în România! Dacă trăiţi cu impresia că nu aveţi o vizoristă a blocului, gândiţi-vă la toţi vecinii de la parter – sigur nu aţi văzut nici o perdea mişcându-se atunci când veniţi acasă încărcaţi cu plase branduite cu numele supermarket-ului de la care vă faceţi cumpărăturile? Sigur nu aţi rugat curierul să vă lase coletul la unul dintre vecini şi doamna aceea singură de la parter s-a oferit să îl ia? 

Eu am avut câte una peste tot pe unde am stat. La Orăştie era tanti Albina [cred că aşa o chema, dar nu sunt sigură], la Deva era tanti Balika, bau-baul cu care mă speriau ai mei atunci când făceam gălăgie [linişte, că vine tanti Balika!] şi cea care ştia întotdeauna unde e domnul Sturza, cine a venit la familia Bădău sau ce mai face băiatul doamnei Hora, iar la Hunedoara o am pe Anuţa, care ştie aproape tot despre toată lumea. Şi e un bloc mare, cred că sunt 70 de apartamente!

De câţiva ani, pe lângă alte “fenomene” din bloc [nebuna de la 4 care a luat-o razna şi a aruncat cu sticle, borcane, ghivece şi funduri de lemn în curte, manelistul de la 2 care se crede ţigan şi înjură ca la uşa cortului, deşi e cam alb şi nevastă-sa e albă ca spuma laptelui, gospodarii de la parter care şi-au făcut o grădină cu flori şi legume în spaţiul verde din faţa geamului], am descoperit-o şi pe exhibiţionista de la 3.

Fără să fiu foarte curioasă, am aflat despre ea că îşi creşte singură băiatul în vârstă de aproximativ 10 ani. Se cuplase la un moment dat cu un taximetrist şi era extrem de încântată de noua relaţie, atât de încântată, încât de fiecare dată când omul pleca la muncă, ea ieşea pe geam şi-i striga ceva, zâmbind cu superioritate, ca să vadă tot blocul că ea are bărbat. Taximetristul s-a săturat de ea şi într-o vreme se certau – tot în văzul şi mai ales auzul tuturor -, tema fiind atitudinea băiatului ei. E prost, obraznic, răsfăţat, îi spusese taximetristul, după care nu l-am mai văzut pe aici o vreme. Apoi a apărut din nou.

vecina exhibiţionistă de la etajul trei

Vecina stă mai tot timpul în geam ca o muşcată, probabil pentru că băiatul ei iese să se joace cu ceilalţi copii din cartier şi ea trebuie să-i urmărească fiecare mişcare. Nu vă mint: o dată am văzut-o întinzându-şi unt sau margarină pe pâine, iar altă dată se pieptăna fără jenă pe geam. De ce să-şi umple casa de păr când îl poate lăsa să curgă, frumos, pe pervazul celor de la etajele 1 sau 2?

Şi stă femeia asta la geam indiferent cât de cald sau de frig ar fi afară! Eu deschid geamul ca să aerisesc în bucătărie, ea e acolo, uitându-se insistent la mine. Cred că a copilărit în Siberia. Dar şi vara, când eu închid geamul ca să nu intre razele soarelui, ea e tot acolo. Mereu pe geam, mereu cu ochii pe ce se mai întâmplă în curtea interioară a blocului, mereu în văzul tuturor.

Episodul 1 este aici. :)

14 thoughts on “Muşcata de la 3 sau viaţa trăită la geam”

  1. Problema cu vecinii ăștia e că nu sunt pe fază dacă sunt inundații, intră hoții etc. Aveam noi una vizavi, trăia pe balcon. O vedeam de la birou: se pieptăna cum spui tu, spăla balconul de trei ori pe zi, stătea la soare, fuma și sărea ca arsă de câte ori era cte un zgomot pe stradă. Lungea gâtul și „participa” la evenimente: mașini care parcau aiurea (oameni enervați care claxonau, strigau, se amenințau), o doamnă bătrână ieșită cu îngrijitoarea ei la plimbare. Tot. La un moment dat nu găseam o grebluță cu care umblu eu prin ghivece, pe care o țin de obicei pe balcon, m-am tot gândit să o întreb pe ea dacă nu știe unde o fi. Unde or fi plecat? Ce orizonturi mai păzește ea acum?

  2. Am avut si eu pe rand….o vecina pe care macar o “admiram” ca se uita pe fata :)) Si un tampit de vreo 45-50 care sta si acum la parterul blocului in care am locuit eu odata. Omul ala tot timpul parea ca sta dupa perdea si spioneaza.

  3. Pana acum cativa ani am locuit la etajul unu si la etajul doi aveam o vecina foarte curioasa, o tanti in varsta. De multe ori cand deschideam usa era la noi la etaj, cica se odihnea, de fapt ea asculta pe la usi.Intotdeauna te intreba:unde pleci, de unde vii…
    Unde locuim acum sunt trei apartamente pe palier, cand deschidem usa vecina de langa deschide si ea usa. E o boala la romani curiozitatea asta.

  4. vizorista din blocul meu este o fericita: sta la parter, usa ei fiind vis-a-vis de usa liftului. Daca statea mai dupa colt, ca mine nu mai avea aceeasi vizibilitate. In alta ordine de idei, viata la bloc nu e deloc plictisitoare, mai ales cand ai vecini d-astia minunati :)

    1. @Ramona: Mi-e-mi place sa le mai fac farse, m-aplec sa nu ma vada in vizor dar sa m-ada, sa vezi cum se deschide usa, incetisor…

      Imi zic vede saracul om insingurat si pe data l-am iertat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.