Pe două roţi, spre o viaţă mai bună

Pe Claudiu Moga şi Vladimir Andriciuc i-am cunoscut la întâlnirea bloggerilor timişoreni ce a precedat sărbătorirea unui an de „Verde pentru biciclete” în Timişoara. Cei care i-au cunoscut înaintea mea spuneau despre cei doi că vor să ajungă pe biciclete până în Portugalia, dar ei mi-au zis că se vor opri şi mai aproape de casă şi că de fapt nu ţin neapărat să facă un drum dus-întors – adică vor să-şi găsească de lucru la „vecinii” europeni.

Este inutil să spun că au plecat la drum cu mai puţine bagaje decât am avut eu pentru cele trei zile petrecute în Timişoara. Totuşi, aveau cu ei cort, saltele şi… dorul de ducă. Din păcate, le-am aflat povestea destul de târziu şi „reporterul” din mine plecase la o cafea la ora la care am stat de vorbă cu ei.

Claudiu e din Ineu, judeţul Arad, iar Vladimir, din Bucureşti. N-au primit nici o sponsorizare de la nimeni, şi-au luat pur şi simplu bicicletele şi au pornit la drum. Tiţa a fost atât de impresionată, încât le-a împrumutat aparatul ei foto [„că eu oricum nu-l folosesc şi am încredere că mi-l veţi aduce înapoi”]. I-am întrebat dacă au încercat să obţină măcar o sponsorizare de la DHS, cel mai mare producător de biciclete din ţară – sau chiar din estul Europei, nu sunt sigură. Claudiu mi-a spus că le-a trimis un e-mail, dar nu a primit nici un răspuns.

Cei doi curajoşi au şi bloguri şi mi-au lăsat şi o adresă de e-mail, ca să păstrăm legătura. Nu am îndrăznit să-i întreb direct, dar îmi imaginez că nu au plecat de nebuni pentru că-i dădeau banii afară din casă şi mi-au spus că nici prea multe calcule nu şi-au făcut. De fapt, când eşti tânăr, sănătos, puţin nebun – nu în sensul rău – şi ai cortul în spate, la ce-ţi mai folosesc calculele?

Mie mi-ar plăcea să-i ajut în vreun fel. Ar fi mare lucru dacă vreo firmă ar vrea să-i sponsorizeze pe cei doi; o sumă de bani oricât de mică contează mult când eşti departe de casă. Nu ştiu dacă mi-am formulat ideile aşa cum aş fi vrut, dar vreau să subliniez că oamenii nu mi-au cerut nimic, mi-au răspuns politicoşi la întrebări şi eu am fost cea care „s-a băgat în seamă”, nu au început ei să se laude că pleacă la drum lung.

Aşadar, cine vrea să facă o faptă bună pentru doi ciclişti curajoşi [spun „curajoşi” pentru că pe frigul ăsta, unora le este greu să stea şi în casă, darămite să mai şi pedaleze]?

Ceva mai „later update” – Dacă intram întâi pe blogurile lor, articolul de mai sus nu ar fi avut atâtea semne de întrebare, dar nu-i târziu să intraţi şi voi şi să-i cunoaşteţi mai bine. Claudiu bicicleşte, nu se joacă, iar Vladimir e pasionat de fotografia alb-negru. Click, deci: Claudiu Moga şi Vladimir Andriciuc.

6 thoughts on “Pe două roţi, spre o viaţă mai bună”

  1. Am vorbit si eu cu ei despre proiect de sambata seara, si am ramas inteles cu Vladimir ca urmeaza sa-mi trimita relatari de pe drum si poze si alte cele, sa le postez pentru ei si sa fiu oarecum punct de legatura intre ei – acolo – si Federatia Romana de Ciclism(cred) – de aici – si sa le postez materialele ca un mic cronicar ce vreau sa devin, sa zicem :)

    Le-am spus si eu ca-i ajut cu cea mai mare palcere daca va fi nevoie si ca astept sa-mi dea de stire despre ce ispravi mai fac, ce locuri mai vad, ce aventuri vor avea. Dar eu cam doar atat pot face, fiindca eu sunt inca prea mic sa pot spera la a fi luat in seama de firmele competente si posibil interesate de a le oferi un sprijin baietilor in demersul lor.

    Si ma bucura ca ai ales sa prezinti si tu proiectul lor, pentru ca asta ar putea sa-i ajute exponential mai mult decat as putea-o face eu, cred :) Si chiar m-a atras si mi-a starnit curiozitatea proiectul lor, asa ca daca afli ceva noutati, te rog (daca se poate) sa ma tii si pe mine la curent :)

  2. Eu pe Moga-l stiu de ceva vreme. Anul acesta am stat la bere prin Sibiu si pe langa Bistrita. Nu-i zdravan la cap. Nu-n sensul rau vreau sa-l vorbesc. Adica o doza de nebunie trebuie sa ai atunci cand pleci brusc. Sa fi normal in societatea asta absurda e un lucru de neimaginat.

    Am fost si eu putin dus… :)anul asta cu dromaderul. In total sa fie 80 de zile prin Europa si ROMANIA. Mai ceva ca-n romanele lui Jules Verne. Am lucrat mai bine de un an la proiect. In sensul ca m-am luptat pana in ultima zi pentru sponsorizari, mediatizare. Se poate spune ca-i o forma de voluntariat pentru o idee toata treaba asta.

    Dorul asta de duca acuma la final e intr-o convulsie de nestapanit. Astept sa termin facultatea, sa-mi vad familia linistita, mai astept si motivul real al plecarii. Am o doza de retinere. Ma dezmosteneste tata si ma lasa lefter forever.

    Din cate am aflat Moga o renuntat la (aven)tura, se arunca cu dromaderul in fata si apoi face doi pasi in spate si vede ca-i o greseala.

    Am prea lungi comentariul si parca vad ca nimeni nu se apuca sa-l citeasca. :))

  3. Hei va salut din Slovenia, ma bucur sa vad ca se pun lucrurile pe picioare in romania. Nu stiu daca ati aflat dar am plecat pana la urma singur. Dar e bine si asa deoarece in Italia o sa am companie pana in Portugalia. Mi-am rugat un prieten ( Alexander Kent (email: [email protected], [email protected] )sa trimita pozele si ce am mai scris. Oricum cei care scrieti depre mine si nu aveti materiale va rog dati mail-uri la [email protected], [email protected] si lui alex. Dati pe toate adresele va rog pentru ca nu peste tot imi pot accesa adresa de aol.
    Astept semne de la voi si imediat o sa va trimit poze si intregistrari vocale (mai ales ca in slovenia ma descurc mult mai bine decat in ungaria unde NIMENI nu vorbea engleza, iar interetul era scump rau la vedere, in schimb aici e ok)
    Mai devreme ningea… se pare ca s-a potolit. Ne mai auzim pe mail si pe bloguri.

    Va salut, toate cele bune,
    Vladimir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.