Pregăteşte-te, că vine!

Ăsta e titlul românesc al comediei What to Expect When You’re Expecting, ecranizarea unei cărţi atât de celebre, încât nu cred că există viitoare mămică sau mamă tânără care să nu fi auzit de ea. Încă de când am văzut trailerul mi-am zis că ăsta e un film pe care vreau să-l văd. În ultima vreme am muncit cam mult şi m-am distrat cam puţin şi nu-i bine.

În plus, mie mi-au plăcut dintotdeauna comediile, iar “Pregăteşte-te, că vine!” pare o comedie de neratat. Şi cum eu sunt o norocoasă, nici nu mi-am conturat bine dorinţa în minte că deja am şi primit de la Cineforum o invitaţie la avanpremieră. Wow! Asta da surpriză neaşteptată!

Mi s-a întâmplat de multe ori să îmi doresc ceva şi după câteva ore, zile sau săptămâni acel ceva să mi se întâmple. Spre exemplu, în urmă cu patru ani am fost cat-sitter [adică am avut grijă de o mâţă cât timp proprietarii au fost plecaţi în concediu] în casa unui prieten. În fiecare dimineaţă, timp de o săptămână şi ceva, mi-am făcut cafeaua în bucătăria super modernă – şi roşie! – folosind nişte linguriţe neobişnuite, care arătau ca nişte mici lopeţi. Mă îndrăgostisem de ele, dar nu se făcea să fur una şi să le descompletez setul de şase şi nici nu mi s-a părut frumos din partea mea să le cer linguriţele alea pentru că mi se pusese mie pata pe ele. Singura speranţă venea din faptul că erau cumpărate de la IKEA, deci puteam, când aş fi ajuns în Bucureşti, să-mi cumpăr şi eu un set. 

Câteva zile mai târziu m-am căsătorit cu primul meu soţ, iar Arhi, care venea tocmai de la Constanţa, ştiind că sunt fană a produselor IKEA, m-a sunat din Bucureşti şi m-a întrebat ce vreau să-mi aducă de la suedeji. Nici măcar o secundă de gândire nu mi-a trebuit, cred că l-am speriat pe om: “Deci fii atent, au la IKEA linguriţe care arată ca nişte lopeţi, au mânerul foarte subţire şi forma lor e ciudată, nu ai cum să nu le găseşti, că sunt deosebite, bla bla bla”.

A doua zi aveam 12 linguriţe de la IKEA, dintre care şase erau “lopeţile” după care am jinduit o săptămână întreagă. Şi acum le folosesc şi de fiecare dată mă gândesc că sunt foarte norocoasă. Nu doar pentru că am primit linguriţele pe care mi le-am dorit, ci pentru că în general viaţa are obiceiul să-mi facă tot felul de surprize, majoritatea plăcute şi mai ales neaşteptate – că de-aia sunt surprize!

Cei de la CineForum au pornit o leapşă prin blogosferă, dar pentru că noi ne mişcăm mai repede decât firmele de curierat, surpriza pentru mine de la Lavinia Biberi a ajuns întâi pe blog şi abia mai încolo o s-o primesc fizic. Eu îi dau leapşa mai departe Nebuloasei, care probabil că nu va mai fi foarte surprinsă când va primi o sticlă de vin roşu şi un test de sarcină din partea mea… :D Oltea, PREGĂTEŞTE-TE, CĂ VINE! [surpriza de la mine] :))

Problema cu filmele nou apărute este că atunci când vreau să văd unul într-un cinematograf care să nu fi fost curăţat ultima dată în anii ’90, trebuie să merg fie la Timişoara, fie la Cluj sau Bucureşti. În total, am văzut mai multe filme în Cluj şi Bucureşti decât în cinematografele din Deva şi Hunedoara. Aşteptam cu sufletul la gură deschiderea mall-ului din Deva, pentru că urma să aibă cinema. N-a fost să fie. Am aşteptat apoi deschiderea complexului Carrefour de la Sântuhalm [la ieşirea din Deva spre Sibiu], dar a venit criza peste ei şi acum e în paragină. Cred că o să mai dureze o vreme până când o să pot vedea un film într-un mod civilizat, la Deva sau Hunedoara. Da’ nu-i bai, că eu am răbdare. În general, nu şi de data asta…

…pentru că de data asta o să merg la Timişoara să văd “Pregăteşte-te, că vine!” în Cinema City. Şi da, o să merg şi la o terasă sau la un bar, o să iau masa în Timişoara în ziua respectivă şi uite-aşa Timişoara câştigă doi turişti de o zi pentru că are cinematograf. Deva mai aşteaptă, Hunedoara nici nu se gândeşte până acolo, doar noi avem Castelul Corvinilor, ce ne mai trebuie?! Da’ iar am divagat luat-o pe arătură.

Să v-arăt întâi trailerul şi după aceea vă povestesc cum puteţi face să primiţi o invitaţie la premiera acestui film, chiar dacă staţi într-un oraş fără Cinema City.

[sursa]

CONCURS! Aşadar, dacă trailerul v-a convins şi vreţi să vă destindeţi urmărind comedia “Pregăteşte-te, că vine!”, tot ce trebuie să faceţi este să ne împărtăşiţi, în comenterii, experienţele voastre legate de surprize din viaţa de tânăr / de cuplu / de viitor părinte sau prieten – rudă a unor viitori părinţi. Cea mai amuzantă sau convingătoare poveste va fi premiată cu o invitaţie dublă la premiera filmului, în oraşul în care locuiţi sau în cel mai apropiat oraş cu cinematograf [Cinema City].

8 thoughts on “Pregăteşte-te, că vine!”

  1. De curand m-am reintalnit in Bucuresti cu o prietena din Bacau. Fata are un copil de un an si 5 luni, care a fost foarte bucuros cand m-a vazut. Am crezut ca pot sta cu el si fata m-a lasat singura cu copilul in casa. Imediat ce a plecat, a inceput copilul sa urle in ultimul hal. Am incercat sa-i dau jucarii, sa-l duc la oglinda, la baie (ii place sa se catere pe acolo)…n-am reusit nici macar sa-l imbrac sa ies cu el afara, ca acolo sigur tace. Reuseam sa-l fac sa taca doar daca stateam cu el in usa, dar dupa un minut il apuca iar zbieratul si datul pe spate.
    Pana la urma am chemat-o pe fata acasa.

    Cu alta ocazia, soacra ei a fost rugata sa stea 10 minute cu copilul, afara. A urlat si acolo de nu mai stia femeia ce sa-i faca. S-a oprit un cuplu s-o ajute. Ala micu’ s-a mai linistit cat de cat. Femeia a intrebat cum il cheama.
    -Nu stiu! a raspuns soacra innebunita.
    -Care-i numarul parintilor? Sa-i sunam sa vina :)
    -Nu stiu! a raspuns iar soacra.
    Cred ca daca o intreba cum o cheama, nici asta nu mai stia.

  2. comedia asta nu e genul meu deloc dar daca tot vorbim de comedii, ai vazut The Dictator si 21 Jump Street? sunt foarte amuzante amandoua. la Dictator am ras la fiecare faza, m`au durut tamplele cand am iesit din sala.

  3. Cea mai recenta auzita:
    Baiat de 3 ani si mama lui (faceau impeuna un puzzle):
    – Mami, tu cand erai mica si bebelusa ca mine, aveai puzzle cu care sa te joci?
    – Nu, mami, eu nu aveam, ca nu avea buni bani sa imi cumpere…
    Baiatul isi mangaie mama pe cap si ii spune:
    – Lasa, mami, ca poti sa te joci cu mine…

    :)

  4. Pingback: Când surprizele se țin lanț : we > buzz blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.