Sinovita se întoarce

genunchiV-am povestit eu că – foarte probabil – am sinovită la genunchi. Nu m-a mai văzut un ortoped de foarte mulţi ani, nu pentru că n-aş fi vrut eu, ci pentru că ultima dată când am vrut să merg la control [şi nu doar „de fiţă”, ci pentru că la efort mi se umflă genunchii şi mă dor], am aşteptat degeaba pe holurile spitalului din Hunedoara, ba am mai fost şi tratată ca o cerşetoare care voia să primească gratis ceva. Nu voiam decât să-mi tratez genunchii, dar n-a fost cu noroc.

Am cam renunţat la ideea de a mai beneficia gratuit de vreun tratament din partea statului român, în ciuda faptului că plătesc în fiecare an, către Casa de asigurări de sănătate, mai mulţi bani decât o să consum vreodată [one can hope]. Mi-am zis că e mai bine să merg la cabinete private, cel puţin acolo am garanţia că medicii mă vor trata măcar ca pe un client, dacă nu ca pe un pacient. Ştiu că sunt printre voi şi medici şi îmi pare rău dacă vă jignesc, dar din totalul de medici cu care am interacţionat până acum, cei mai mulţi – nu toţi, dar cei mai mulţi – erau obosiţi, fără chef de consultaţii, nervoşi sau grăbiţi, deci nu am o părere foarte bună despre medicii români în general. Bineînţeles că sunt şi excepţii şi pentru acei medici care îşi fac meseria cu dăruire şi nu CER şpagă am tot respectul. Ba, sunt unii cărora ai vrea să le dai ceva pentru că te-au făcut bine şi nu acceptă nici măcar o cutie de ciocolată [în familia mea s-a întâmplat o dată].

Pentru durerile de genunchi, cineva mi-a recomandat un medic din Sibiu, dr. Mihai Roman. Este specializat în ortopedie-traumatologie şi şeful secţiei de Ortopedie de la Spitalul Judeţean Sibiu. Persoana care mi l-a recomandat mi-a spus că soţul ei a fost operat la genunche de medicul pentru care avea numai cuvinte de laudă. Şi m-am apucat de căutat pe Internet. L-am găsit pe medicul Mihai Roman şi pe Facebook, unde a făcut un apel către sibieni să doneze bani [5.000 de euro] pentru a cofinanţa un proiect susţinut de Clubul Rotary International; Rotary urmează să doneze 100.000 de euro, bani care vor fi folosiţi pentru dotarea sălii de operaţie din cadrul clinicii/secţiei de ortopedie. În concluzie, un medic dedicat, aşa cum mi-ar plăcea să văd mai mulţi în România. Şi nu spun că n-ar exista, doar că până acum eu am avut parte mai mult de medici care probabil că şi-au ales greşit cariera.

Până când o să ajung eu la clinica Polisano din Sibiu, ca să mă „vadă” medicul despre care am citit numai de bine până acum, genunchii mei nu par să înţeleagă termeni precum „programare”, „răbdare”, „bani de drum”, „bani pentru consult” şi puţin le pasă că întâi trebuie plătite facturile şi datoriile şi abia dup-aia le vine şi lor rândul. Ca să nu fiu nedreaptă, ei tot aşteaptă de câţiva ani să-i duc la reparat, eu am fost cea care a tot amânat momentul unui consult, din varii motive. 

S**t just got serious

Şi când spun că genunchii nu mai au răbdare, nu glumesc. La cel mai mic efort, se umflă cam cât capul unui bebeluş şi mă dor. Şi se umflă cu totul, adică şi-n spate. Ba, mai şi „scârţâie” când îi flexez; e un sunet pe care nu ştiu cum să-l descriu, dar l-am înregistrat cu telefonul şi, pentru cine-i curios, aş putea să-l urc pe undeva…

Povestea începe tocmai în 1996, când am fost internată la Ortopedie în Târgu Mureş, unde urma să fiu operată pentru extirparea unei excrescenţe cartilaginoase sub rotula genunchiului drept. După ce am stat două săptămâni internată, medicul le-a spus alor mei că totuşi, nu are rost să mă opereze, pentru că-i o „operaţie grea” şi că singurul risc ar fi ca după vreo 10-15 ani să mi se blocheze piciorul. Eram mică şi nu mai ţin minte toate detaliile, dar amănuntul ăsta din urmă mi-a rămas în minte şi m-a urmărit ca o umbră timp de 15 ani. Când s-au împlinit 15 ani, am răsuflat uşurată, de parcă genunchiul meu drept ar fi funcţionat după un calendar şi odată trecută perioada „critică”, a dispărut şi pericolul.

Iată că nu a dispărut, ba chiar, dacă nu fac nimic, simt că în curând n-o să mă mai pot mişca. Nu exagerez cu nimic: zilele astea, după eforturi minore, cam şchiopătez. Un unguent cu diclofenac sodic îmi mai alină durerile, dar nu pot umbla cu unguentul după mine pentru tot restul vieţii. Nici nu vreau asta.

La o primă căutare pe net după posibile soluţii temporare la problema mea, am aflat că un medic i-a recomandat pacientei pierderea în greutate ca unică rezolvare a problemei. Hehe, asta iar o să le placă unora: ştiu că ar fi bine să slăbesc, ba chiar în sensul ăsta, acum două săptămâni mi-am cumpărat şi montat o bandă de alergare. Şi ştiţi ce fac? Zâmbesc amar când trec pe lângă ea, pentru că eu de-abia merg, unde să mai şi alerg?

Mă aflu într-un cerc vicios de ceva vreme: nu fac mişcare pentru că mă dor genunchii şi mă dor genunchii [şi] din cauză că nu fac mişcare. Credeţi-mă, nu aţi vrea să fiţi în locul meu.

Până luna viitoare, când sper să ajung la medicul din Sibiu, orice sfat este binevenit. Nu mă supăr nici dacă-mi ziceţi să înfăşor frunze de varză în jurul genunchiului. Am încercat asta odată, mi s-a umflat şi mai tare şi m-a durut cam de trei ori mai rău. Dacă se întâmplă să mă citească vreo persoană care a suferit sau suferă de sinovită, hai să suferim împreună, poate găsim mai repede o soluţie pentru a scăpa de durere şi de genunchi umflaţi.

sursa foto

17 thoughts on “Sinovita se întoarce”

  1. how about…un plan de dieta si exercitii macar pt partea superioara..
    eu cel mai simplu slabesc cand nu mananc. prin asta vreau sa spun ca nu mananc gorgonzola si paste si dulciuri. aka mananc putin, dar totusi ceva.

  2. Si eu zic la fel. Nu mai manca si mergi pe jos cate 20 de minute pe zi in pas alert. Si asta chiar daca doare. „Nu mai manca” inseamna sa mananci orice fara grasime (aici intra iaurt, lapte, branza slaba – toate 0.1%, carne usoara preparata fara ulei, multe legume ) si sa bei multe lichide. Eu as face orice sa nu ma mai doara chiar daca asta inseamna sa renunt la cartofi prajiti si alte ..bombe calorice.

    Stiu ca toata lumea critica Dukan Diet, dar eu am vrut sa o incerc. Aveam 54 de kg, acum am 50 de kg si totul s-a rezumat la adaptarea principiilor dietei ..conform dorintelor mele. In momentul de fata nu mai mananc dulciuri deloc, zahar nici atat, mananc foarte putine fructe, mananc multe legume si carne de pui, curcan, vita si peste. Fara paine. Totul ok. Ma simt din ce in ce mai bine si slabesc vazand cu ochii. Mai am 2 kg de dat jos si ma simt excelent.

    Incearca.. poate te lasa si durerea de genunchi.

    1. mai eu citesc blogul asta de mult timp , de obicei nu comentez ca n-am nimic de zis, dar acu’ m-am enervat cand vad ce avioane s-au scris asa ca sa-mi dau si eu cu parerea. Lasati dracu asta cu slabitu’, Denisa nu e obeza, 5-10 kg in plus e bine sa le dai jos din punct de vedere estetic, dar medical vorbind , nu cred ca e cazul sa zicem ca greutatea Denisei ii afecteaza sanatatea. De asemenea, cum dracu dati voi sfaturi gen urca 10 etaje pe zi, alearga nu stiu cat chiar daca te doare, cand voi habar nu aveti cum sta treaba. uneori miscarea poate face mai mult rau decat bine. Denisa, du-te la medic si nu mai cauta sfaturi pe net, parerea mea. Poate ai nevoie de o interventie chirurgicala, poate o fizioterapie , poate o acupunctura, nu se stie…cel mai bine mergi la medic

  3. Cu sănătatea nu e de glumă, cu cât ajungi mai repede la medic cu atât mai bine pentru genunchi (se tratează mai uşor şi probabil că te costă şi mai ieftin).
    Şi eu am o problemă la genunchiul stâng, dacă depun mult efort mă doare (mai ales că a dat în mine patima urcatului pe munte). Am înţeles că scapi cu vreo zece şedinţe de acupunctură, deci şi genunchii mei trebuie să facă o vizită la medic.

  4. Si eu am numai cuvinte de lauda pentru Dr. Roman Mihai. Sotul meu a fost operat acum 3 ani pentru o ruptura de ligament incrucisat anterior.

    A fost de nota 10 atat ca medic, cat si ca psiholog dar nu in ultimul rand ca om. Mi-ar place sa fie mai multi astfel de medici in Romania :)

  5. Poate voi fi luata de tampita dar tot iti povestesc. Pentru ca genunchii or sa te tot doara pana va exista remediul de la doctor iti propun o dieta pentru inflamatii (tu o sa o tii sau nu o s-o tii e problema ta). Probabil tu iei ceva pentru dureri dar dieta merge oricum. Incearca sa bei macar o cana cu apa calduta cu lamaie la prima ora dupa ce te scoli, nu manca lactate de nici un fel, carne doar in cantitati mici si nu de porc sau vita, bea suc de ananas in cantitati mari (cat poti duce) sau un ananas (fructa) pe zi si/sau papaia. Daca s-ar putea pentru 3 zile sa nu mananci mancare gatita. Salate, supe de legume si paine fara drojdie si gluten. Ia pite arabesti sau paine care sa aibe in compozitie in.
    Si ia-o pe scari- cam 10 etaje de doua ori pe zi. Stiu ca-i greu dar i-au cu 4 etaje si mergi gradat.

  6. Nu intentionam sa-ti raspund. Am mers pe „goagal„ sa aflu mai multe despre acesta boala. Am aflat ca sinovita este o stare patologica constand in inflamarea membranei sinoviale (membrana care secreta sinovia, un lichid seros care asigura o buna alunecare a oaselor), impiedicand functionarea articulatiei pe care o captuseste membrana respectiva.

    Cuvantul cheie care mi-a atras atentia a fost INFLAMATIE.

    Eu nu iti voi spune sa slabesti, asta va veni de la sine cu dieta antiinflamatorie. Trebuie sa tai 100% zaharul din orice, glutenul, lactatele, carnea, cola, etc. Toate acestea inflameaza foarte tare tesuturile, ariculatiile, etc.
    Ma vei intreba ce iti ramane sa mananci. Ai dreptate, cam putine lucruri: legume cat mai multe, fructe, cereale fara gluten, peste, oleaginoase….cam atat.
    E greu de tinut acesta dieta antiinflamatorie, dar vei observa mari schimbari daca o tii.

    Deviza mea in viata este „Daca vrei, poti!!!„
    Asa am reusit sa ajung de la 70 kg la greutatea pe care o aveam la 17 ani- 58 kg la 1, 75 kg, la controlul glicemiei si la evitarea diabetului, etc.

    Mult succes!!!

  7. 1. Solutie de moment: antiinflamatoare.
    2. Vizita la reumatolog + ortoped.

    Pentru pct 2, daca aveti drum spre Iasi puteti face o escala in urbea moinestilor.
    Posibil sa treaca doar cu medicatie si fizioterapie.

  8. buna , eu te sfatuiesc sa mergi la sibiu la dr. Mihai Roman , e un om de milioane si un profesionist desavarsit .Eu m-am operat la dansul in sept. de ligamente incrucisate , intr-adevar la clinica privata Polisano . Cand am spus ca e un om de milioane nu m-am referit ca tre sa arunci cu milioane :) . Gasesti nr dumnealui de tel pe net si iti raspunde ,daca e in tara ,si iti faci o programare . Consultatia e 100 ron

  9. eu sufar de sinovita cronica de 7 ani (am 24 de ani) si am fost operata de 4 ori.. boala recidiveaza de fiecare data, genunchiul este inflamat tot timpul si am momente in care abia pot sa pasesc. am 58 de kg si 163 cm deci lasati sfaturile legate de greutate ca nu au nicio relevanta. Am umblat pe la toti medicii si toti imi zic acelasi lucru-operatia este singurul tratament. problema e ca m-am cam saturat si de operatii pentru ca recidiva este inevitabila.. mi-a mai zis un medic reumatolog ca o alta solutie ar fi radioterapia dar imi este tare frica de efectele ei adverse, adica chiar imi doresc sa am copii si par in cap :))
    asa ca.. rabdare si.. chiar nu stiu ce sa iti mai zic, nu exista cuvinte de incurajare :(

Dă-i un răspuns lui andreea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.