blog my mind
Zice Groparele cătră mine, când am fost la Arsenal Park: „Să ştii că o să te bag la mine-n blogroll. Da’ nu te văd bine, pentru că acolo îi cu sens unic, odată ce-ai intrat, nu mai ieşi! Aşa să ştii!”. M-am bucurat, că no, nu oricine beneficiază de un loc în blogrollu’ lui Groparu. Read More …
Totul se întâmplă într-un buncăr ţinut secret de oamenii de la HappyFish.
Pe un perete din hol, de 10 ani aveam acelaşi ceas. Verde închis cu nişte auriu, urât, pătrăţos. Nu l-am schimbat până acum pentru că nu mi-a sărit în ochi vreun ceas mai frumos cu care să-l înlocuiesc, plus că ne obişnuiserăm cu el, aşa urât cum era. Exagerez, mama, nu-i chiar atât de urât.
Vaţa de Jos devine Vata de jos.
De când am Internet prin ţeavă largă de la RDS [Random Disconnecting System, cum i se mai spune], sunt mai tot timpul online pe Yahoo Messenger. Poate-mi trăbă, vorba ardeleanului, adică nu ştii când te caută cineva şi e mai bine să fii online decât să nu fii. Dar pentru că am avut ceva de Read More …
Numai pentru cunoscători [eu ştiu doi, deci se justifică postarea acestui filmuleţ pe blog].
Du-te pe Google, tastează „find Chuck Norris” şi click pe butonul „Mă simt norocos” sau „I’m Feeling Lucky”. Enjoy! :D
Înainte de a pleca la Arsenal Park, am primit prin poştă o gentuţă de la Piku [sau Pikaciuca; a doua din postul ăsta, că prima era deja vândută]. Normal că am umplut-o cu tot felul de lucruri trebuincioase şi de strictă de necesitate şi am luat-o cu mine în weekend-ul de vis. În ultima zi Read More …
A tot aşteptat să scrie Blogatu despre concertul ei. Şi el nimic…
Un mesh pus pe clădirea unei biserici este cea mai bună reclamă pentru o firmă de construcţii, nu-i aşa?