blog my mind
Eu știam că una singură. Sebastian Ghiță, patronul mizeriei numite RTV şi ceva deputat de Prahova prin în Parlament, are mai multe, aparent: „Nu îmi propun să comentez chestiuni care ţin de vacanţe sau de vieţile private, nici ale mele, nici ale altcuiva”, a declarat el, întrebat de reporterii de pe la televiziuni dacă a fost cu Ponta în Read More …
Era o vreme când saşii din Siebenburgen, cum i se mai spune Transilvaniei (adică regiunea celor şapte cetăţi: Braşov, Bistriţa, Sebeş, Sibiu, Sighişoara, Mediaş şi Cluj), treceau Carpaţii pentru schimburi comerciale şi ajungeau şi în zona Drăgăşanilor, de unde cumpărau vin. Ofereau la schimb articole de meşteşugărie, pe care saşii le produceau de o calitate Read More …
Trei chestii pe care le-am descoperit de ceva timp şi am tot uitat să le „notez” aici, ca să rămână pentru posteritate: Brozba, şleahta şi zadar. Sunt trei cuvinte intrate în limba română de pe la vecinii noştri, aşa că haideţi să aflăm împreună ce înseamnă fiecare. Brozba [sau rutabaga] Când eram mică, în satul bunicilor mei, Read More …
Cam după ce am înţeles ce-s raspinării, am avut, pentru o scurtă perioadă de timp, o altă dilemă cauzată de exprimarea altora: cine este Sperţi şi cine l-a autorizat pe el să vorbească despre sucuri? Oare toate sucurile sunt la fel?, întreba o reclamă din anii ’90. Să ascultăm ce spune Sperţi.
Încă de când eram mică, bunicii mele i-a „plăcut” să se plângă de tot felul de dureri. Oasele, picioarele, spatele, capul, toate o dureau şi o dor. Zilele trecute a întrebat-o o musafiră în engleză dacă-i place cum a ieşit camera, bunica a răspuns dând din cap că da, a adăugat că e foarte frumoasă, după Read More …
Cred că, în cercurile noastre de prieteni, cu toţii ne referim la fecale folosind cuvântul… colocvial. Ştiţi la care mă refer. Singurele momente când spunem că avem sau nu avem scaun regulat sunt când ne aflăm în cabinetul medical sau în faţa unui doctor [medic, nu doctor în ştiinţe politice, că ăla n-are legătură] şi, eventual, când Read More …
Știu că pare un tic verbal când te întreabă într-una de ce, dar reamintiți-vă că nu întreabă pur și simplu. Nu, adevărul e mult mai dureros – întreabă pentru că chiar vrea să știe de ce. Văd că multă lume încă nu ştie când se scrie „într-una” şi când „întruna”, aşa că m-am gândit să Read More …
Mă gândeam la cât de bogată este limba română şi am ajuns la următoarea concluzie: La categorie încălţăminte avem: mergători, încălţări, adidaşi [da, da], opinci, şcarfe, gumari, pantofi cu toc, şlapi, cizme, sandale, bocanci, botoşei, galoşi, ghete, papuci, pantofi. Ba chiar avem cuvinte pentru fiecare tip de încălţăminte specifică unor activităţi sportive: balerini – evident, pentru Read More …
Mi se pare foarte interesantă treaba pe care o s-o citiţi mai jos, aşa că mi-am permis să o preiau de la Cora Muntean, pentru că pe Facebook informaţiile utile se cam pierd între poze cu pisici şi statusuri despre mâncare sau sentimente. :) Frecatul mentei, pe la 1870 Una dintre cele mai cunoscute expresii Read More …
Dintotdeauna m-au amuzat unele cuvinte „româneşti”. Or fi ele româneşti, dar de cele mai multe ori au origine străină. Aşa şi cu prăvălie: când îl rosteşti, primul lucru care îţi vine în minte nu este un mic magazin, ci un loc în care s-au prăvălit câteva mărfuri care te aşteaptă, grămadă, să le cumperi. Dar Read More …