blog my mind ☕
Anul ăsta, luna noiembrie mi-a adus numai necazuri, de la internări și mers la urgență, la mașină stricată și alte măgării. Am sperată că odată cu trecerea lunii, vom intra în așa-zisa lună a cadourilor și totul va fi bine. Primul „cadou”: a murit Codiță.
Pe mine mă îngrozeşte numai gândul că într-o zi o să mai pierd pe cineva. Începem să murim din ziua în care ne-am născut, ştiu asta, la fel cum ştiu că fiecare zi în care nu îi vezi pe cei dragi sau nu le arăţi cât sunt de importanţi pentru tine este o zi pierdută, Read More …
Mi-a fost alături timp de fix şase ani. A consumat zeci de acumulatori x sute de încărcări şi a făcut mai bine de un milion de poze – şi câteva sute de fotografii. A fost mâna mea dreaptă şi ochiul după care mă ascundeam atunci când nu aveam chef de oameni. A fost cel de-al Read More …
Am auzit de multe ori expresia asta; când eram mai mică și gândeau alții pentru mine, chiar credeam că există moarte bună. Ai trăit până la 75-80 de ani și într-o zi, pac!, nu te-ai mai ridicat din pat. Cu cât era mortu’ mai bătrân, cu atât mai multe șanse avea să se spună despre Read More …