Viața la bloc, S01E04: Hunedoara, oraș european, iunie 2015

Asta s-a întâmplat în cartierul meu, sâmbătă, 13 iunie 2015: 

După o oră și ceva în care îmi tot spuneam: „N-are cum să mai țină mult, sigur-sigur acum au luat mireasa și se duc naibii la restaurant”, când am realizat că n-o să se termine în grabă, ba, lăutarul mai și striga că este o zi frumoasă, cu soare, am sunat la Poliția locală Hunedoara [0254-711.212] ca să mă plâng că în cartierul meu este nuntă cu lăutari.

– Și?, a venit, scurt, răspunsul-întrebător al polițistului pe care probabil că l-am deranjat, sâmbătă după-amiază.
– Și? Și unii oameni au copii mici, sunt bătrâni bolnavi, ne deranjează! A trebuit să mă justific, vedeți bine, să îi explic omului de ce am îndrăznit să sun la poliție când afară era chef cu lăutari în toată regula. Nu puteam să țin geamurile deschise, pentru că nu mi-aș mai fi auzit gândurile!
– Cum vă numiți? (Deja mă simt de parcă eu aș fi greșit cu ceva, îi dau numele, adresa și un număr de telefon.)
– Mbine, o să trimitem un echipaj.

Sincer, nu știu dacă au mai apucat să trimită echipaj, pentru că norocul a făcut ca ploaia să vină înaintea poliției. Câteva fulgere amenințătoare au fost cele care i-au determinat să-și adune sculele și să plece. Noroc cu ploaia, că dacă așteptam după poliție, acum fredonam și eu „hiturile” alea…

Când am văzut că nu se întâmplă nimic, am filmat și-am pus pe un grup de Facebook o bucată foarte mică din ceea ce s-a întâmplat în cartier. Am trecut și numărul de telefon al poliției locale, i-am tăguit și pe primar și pe vice, nimeni nu a zis nimic. Dar am adunat 18 like-uri.

Eu, una, m-am săturat să fiu nevoită să-mi caut în fiecare weekend ceva de făcut, doar pentru că vecinului manelist i se face poftă de ascultat manele cu volumul la maximum. M-am săturat să trebuiască să fug eu din oraș ca să nu fiu deranjată de nunțile cu lăutari sau chefurile cu manele la maximum. Domnule primar Viorel Arion, sâmbăta viitoare dăm și noi un telefon, îi facem pe polițiști să oprească țigănia sau nu deranjăm votanții?

5 thoughts on “Viața la bloc, S01E04: Hunedoara, oraș european, iunie 2015”

  1. Te inteleg perfect! Unde stateam inainte, erau nunti de genu si sarbatori cu behaieli cand iti era lumea mai draga.
    Acum, am vecini care sparg peretii de la ora 9 dimineata pana tarziu. Daca le ceri sa respecte programul de odihna te iau la „misto” si iti trantesc usa in fata. Nu am sunat la politie inca, stam cu chirie si am pretentia ca vecinii sa ia atitudine intre timp.
    Legi sunt importriva acestor bube, dar nu se iau masuri.

  2. La mine îi apucă noaptea… și în cursul săptămânii câteodată. N-am curaj sa deschid geamul. Politia vine, le da amenda și după ce pleacă ei continuă distracția. Soluții? Nu știu cum s-ar putea rezolva.

  3. Esti norocoasa, e ce sa mai zic ca stau peste drum de un restaurant si toata noaptea aud hituri, sun la politie dar nu se rezolva mare lucru

  4. Dupa ce am plecat din Romania am fost fericit ca:
    1. nu mai imi era frica seara pe strada in cartier
    2. nu mai trebuia sa merg in fiecare seara sa o iau pe sora-mea de la statia de autobuz (golanii din cartier), si
    3. nu mai trebuia sa „indur” manelele de la vecinul de bloc. In fiecare vara vecinul de bloc sa re-marita cu nevasta-sa (poate e greu de crezut, dar vara vecinul de bloc isi punea nevasta in rochie alba de mireasa iar el se imbraca in costum de mire cu cocarda aia alba la rever. Presupun ca era un fel de nunta, nu stiu 100% pentru ca nu am fost invitat niciodata :)) Si incepea petrecerea – cu manele pina la ziua. Odata a avut lautari – dupa ce lautarii au facut circ pe strada a intrat in bloc. Camera mea era zid in zid cu camera in lautarii cintau. Muzica se auzea stereo: si prin zid si prin fereastra de la balcon.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.